Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Urare de Craciun. Cea mai frumoasa urare de Craciun, pe care am primit-o anul acesta, daruita, cu drag, din suflet! Iti multumesc, Laura!

Sa va ajute Dumnezeu ca, potrivit indemnului parintelui Teofil Paraian, casele inimilor voastre, in care-L veti primi pe Pruncul Iisus, sa fie construite pe nisipul rabdarii si pe temelia cea neclintita a adevaratei credinte, zidita din caramizile faptelor bune, legate intre ele prin smerenie si sa aiba acoperisul dragostei.
La multi ani!
Craciun binecuvantat si un an nou plin de realizari!
Cu respect,
Laura Stifter

joi, 23 decembrie 2010

Primite prin SMS - I

de la Liliana, Costesti:
"Postul de emisie al sufletului meu iti transmite, pe orice lungime de unda, tot ceea ce poti intelege prin cuvintele "La multi ani!", multa fericire si sanatate!
(12 august 2008)
______________________________________________________________________________________

De la Amalia, de Craciun, Anul Nou sau Pasti:

- "Ti-am cerut, Doamne, putere, ca sa am succes in viata,
Dar m-ai facut neputincios, ca sa invat sa ma supun.
Ti-am cerut sanatate, ca sa infaptuiesc lucruri mari,
Dar am ajuns infirm, ca sa savarsesc lucruri si mai mari
Si astfel viata mea sa primeasca o alta valoare.
Ti-am cerut bogatie, ca sa fiu pretuit,
Dar m-ai facut sarac, ca sa fiu smerit.
Ti-am cerut stapanirea, ca sa fiu pretuit de oameni,
Dar am primit neputinta, ca sa am mereu nevoie de Tine.
Ti-am cerut prietenia celorlalti, ca sa nu traiesc singur,
Dar Tu mi-ai dat o inima ca sa-i iubesc pe toti.
Ti-am cerut toate lucrurile care mi-ar fi putut aduce bucurie,
Dar Tu mi-ai dat viata, ca sa ma bucur de toate lucrurile ei.
Nu am primit nimic din ceea ce am cerut,
Dar am primit tot ceea ce nu nadajduisem.
Fara sa vreau, rugaciunile pe care nu le-am rostit au gost auzite.
Sunt cel mai fericit dintre toti oamenii.
Iti multumesc, Doamne!"
(preluata de la Schitul Lacul, Muntele Athos)

- "Iesit-au ghiocei in fulgi de nea,
Asa de alba-i primavara mea!
Mi-e sufletul de patimi neatins
Si cerul floare peste el a nins!
Aleasa floare de matasuri moi
A nins in noapte peste pomii goi
Si i-a-mbracat in borangic usor,
Au prins o boare ca un dor usor!"
(Zorica Latcu)

- Hristos a inviat din morti si ne-a mutat de la moarte la viata si de pe pamant la cer!
Cel ce toate le-a umplut de lumina, s-aduca inviere si sufletelor noastre!

- "Cand clopotele vor suna,
Vestind ca anul s-a sfarsit,
Prin crengi de brad si fulgi de nea
Eu iti urez un AN NOU fericit!

Atunci luminile se-aprind
SI micul clopot de argint,
Cu clinchet viu va rasuna,
Soptindu-ti bland, din partea mea,
"La multi ani!" ".

Traditii si superstitii ale romanilor de pretutindeni

- din cartea Juliei-Maria Cristea, "Timp si sarbatoare. Obiceiuri si traditii calendaristice la romani", Editura CARPATHIA PRESS, 2006

1. "Cum incepe Anul Nou, asa va decurge intregul an."

2. "Cine va incepe Anul NOu avand masa incarcata, va avea un an imbelsugat."
In general, pe masa trebuie sa fie 12 feluri diferite de mancare - acestea reprezentand cele 12 luni ale anului -.
Nu trebuie sa lipseasca crapul, pentru ca - se spune -, asa cum crapul inoata impotriva curentului, tot asa cei ce se ospateaza din el trebuie sa invinga in noul an toate curentele potrivnice ce-i stau in cale.
Capul familiei trebuie sa-si puna sub farfurie un solz de peste de crap, pe care, apoi, sa-l poarte intreg anul in portmoneu, pentru ca acesta sa fie tot anul plin de bani.
NU SE MANANCA CARNE DE PASARE, DEOARECE IN TOT ANUL NOROCUL VA ZBURA DEPARTE!!!
Sa se manance supa de linte sau mazare, pentru ca banii marunti sa nu lipseasca niciodata din buzunare. Ori varza acra, sarmale (in care sunt incluse ingrediente aducatoare de noroc: carne de porc si orez - ca simbol al fertilitatii -).
Sa se manance paine cu busuioc, in care sa se puna o moneda. Busuiocul este talisman impotriva duhurilor rele, iar cine va gasi moneda, va avea noroc tot anul.
Se vor manca preparate din carne de porc si capatana de porc, deoarce - se crede! - acesta este aducator de noroc. El se poate inlocui cu mici purcei din martipan, ca in tarile germanice.

3. La noi, exista obiceiul de a se umbla cu VASILCA - o capatana de porc impodobita cu cercei, panglici colorate si flori de hartie, cu care se merge din casa in casa, in ziua de Sfantul Vasile. Este un fel de colind, prin care se ureaza gospodarilor sanatate si prosperitate in Noul An.

4. Turtitele triunghiulare, umplute cu carne tocata, trebuie duse la vecini si mancate impreuna cu ei, ca sa se mentina relatiile bune intregul an.

5. La miezul noptii Anului Nou, la fiecare lovitura a ceasului, trebuie sa se manance cate o boaba si sa se puna cate o dorinta, iar la a 12-a bataie a orologiului, oamenii sa se imbratiseze, sa-si faca urari de bine si sa se sarute. Cine n-a reusit sa manance la timp cele 12 boabe, va avea ghinion tot anul.

6. BLACK BUN - este o prajitura speciala cu mac, care simbolizeaza belsugul (se considera ca, asa precum capsula de mac este plina de seminte, asa vor fi si buzunarele pline cu bani tot timpul anului care incepe).
Sticla de Whisky, painea cu stafide si carbunele stins sunt considerate purtatoare de noroc.
Pentru ca anul sa fie dulce pentru fiecare, trebuie sa consumam prajituri cu miere ori fiertura din boabe de grau si alte cereale, seminte de mac si miere, cu semnificatia succesului, bogatiei si a unei vieti dulci in Noul An.
Macaroanele semnifica viata lunga, iar orezul este o cereala ce simbolizeaza norocul si bogatia.

7. Pocnetele dopurilor la cumpana dintre ani are menirea sa alunge spiritele rele, iar revarsarea sampaniei sau a vinului spumos semnifica norocul pentru tot anul.

8. Cosuletele cu trifoi (natural), in care sunt asezati purcelusi sau cosari, de pe masa de Revelion, poarta noroc si protejeaza oamenii impotriva duhurilor necurate care bantuie in aceasta noapte prin lume.

9. Le este interzis femeilor sa intinda rufele la uscat, ba chiar sa si spele, intre 25 decembrie si 6 ianuarie (perioada denumita "perioada celor 12 nopti"), deoarce se crede ca in rufele atarnate afara vor intra toate duhurile rele care umbla in aceste nopti hai-hui prin lume si lucrul acesta va aduce ghinion tot anul.

10. Se vor evita, intre 25 decembrie si 6 ianuarie, activitatile inutile, pentru ca, altfel, vom avea foarte mult de muncit in tot cursul anului care urmeaza.

11. Visele avute in noaptea de Anul Nou se implinesc cu siguranta.

12. Ai ghinion tot anul daca, in dimineata de Anul NOu, intalnesti ca prim om, un batran sau un postas. Cel mai bine este sa intalnesti un cosar, caci norocul te va urmari tot timpul.Iar, pentru aceasta, trebuie sa-ti incrucisezi degetul mare si mijlociu de la mana stanga si sa le pui pe un nasture de la haina ta, in timp ce cu mana dreapta sa atingi cosarul, apoi sa-i dai obolul cuvenit. Daca n-ai sanse sa intalnesti asa ceva, atunci poarta un cosar, el iind considerat cel care lupta permanent cu demonii si-i infrange, iar funinginea pe care o lasa in urma lui te apara de boli.

13. Daca primul om intalnit pe 1 ianuarie este un cersetor, vei avea noroc. Acestia se considera ca au forte supranaturale, dace trebuie omeniti cu pomeni, care - se spune - se vor intoarce insutit.

14. Ca femeie, trebuie sa porti, de Revelion, precum si pe 1 ianuarie, lenjerie rosie. La fel si de Craciun.

15. In perioada 25 decembrie - 6 ianuarie, nu se spala, pentru ca apele sunt sfintite.

16. Spre Anul Nou nu trebuie sa stingi lumina si focul, nici lumanarea, sa lasi usile deschise, ca sa-ti intre norocul in casa.

17. Pana in seara de Anul Nou, toate datoriile trebuie platite.

18. In Noaptea de Anul NOu, trebuie sa ai bani in buzunar. La fel, de fiecare data cand este luna noua, sa pui mana pe buzunarul cu bani si sa spui: "Luna noua, luna noua, cu bani m-ai gasit, cu bani sa ma lasi!".

19. Fetele e bine sa-si puna sub perna busuioc stropit cu apa sfintita, ca sa-si viseze ursitul.

20. Daca in noaptea de Sfantul Vasile cerul va fi senin, anul intreg va fi secetos. Daca va fi noros, va fi un an ploios.
__________________________________________________

In seara de Sfantul Andrei, fetele tinere sa-si puna sub perna 41 de boabe de grau si sa zica: "Voi, 41 de fire de grau, / Eu voi adormi / Si voi hodini, / Dar ma rog lui Dumnezeu / Sa-mi trimita ingerul meu, / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu."
Asa se spune ca-si vor visa ursitul.

De asemenea, sa-si faca o turtita, foarte sarata, pe care sa o manance, fara a bea apa apoi. Noaptea - se spune -, isi vor visa ursitul, aducandu-le un pahar cu apa.
__________________________________________________

21. Intre Pasti si Rusalii, cerurile sunt deschise. Cine se naste acum, va avea o viata frumoasa si imbelsugata.

22. Cine nu poate sa mearga la slujba Invierii, trebuie sa-si ia de la neamuri ramuri sfintite de mar, salcie sau brad, copaci considerati cu forte magice, sa le pna la icoana, pentru ca in tot anul sa fie feriti de necazuri.

23. Fetele nemaritate, cand spune preotul, prima data, "Hristos a inviat!", trebuie sa raspunda repede: "Eu sa joc prima!"; astfel, exista speranta sa fie luate la joc si sa se marite.

24. Cei care fara de motiv nu merg la biserica in Noaptea Invierii, vor fi tot anul bolnavi si vor avea pagube.

25. Lumanarile aprinse de Inviere, cu care te intorci acasa, trebuie pastrate cu mare sfintenie, deoarece sunt bune in momentele grele.

26. Alimentele si plantele sfintite in Noaptea de Inviere, se pastreaza ca leacuri si talismane.

27. De Pasti, trebuie sa te imbraci in vesminte noi, ca semne ale innoirii.

28. La Pasti, cine merge la biserica, trebuie sa-si puna un ou rosu in san, ca tot anul sa fie rosu si frumos, iar fetele sa aiba petitori.

vineri, 10 decembrie 2010

Pian

http://www.jocuripenet.ro/jocuri/741/Pianul.html

luni, 22 noiembrie 2010

Dor si soapte...

Scanteie-n noapte,
Lacrima de soapte,
Dor, nerostit cuvant…

Vino, Mangaiere,
Vino, Adiere,
Tu-mi esti Bland,
Esti Ziditor Avant…

Vreau Nemarginirea
Sa cuprinda Firea
Si gandul, departe,
Sa mi-l faca Zbor…
Nicoleta Enculescu, mai 2010, Bucuresti

duminică, 31 octombrie 2010

Cu suflet alb

Cu suflet alb

Cu suflet alb de nevinovăţie,
înfioraţi de-atâtea frumuseţi,
vin tinerii ca să-Ţi aducă Ţie,
Iisuse, zorii altei tinereţi.

Iisus iubit, ca roua-mbelşugată
venim ca să-Ţi aducem Ţie-n dar
în orice piept o jertfă ne-nfricată
şi-n orice sân un crin pe-al Tău altar.

Venim din văi de moarte şi ruine,
cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat,
că noi şi sfinte bucurii în Tine
şi-o nouă fericire ne-am aflat.

Din toate cele patru părţi de lume
suim spre Tine mii şi mii de mii,
având pe buze-acelaşi dulce Nume
şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii.

Sub crucea Ta aducem fiecare
potirul alb al crinilor din noi,
să-l umpli Tu cu sfânta-nflăcărare
şi să ne-arunci în lupta Ta apoi.

Să ne jertfeşti deplin şi tuturora
pământul pentru Cer să-l cucerim,
privind cu ochii-n lacrimi aurora
Cerescului dorit Ierusalim.

Să biruim şi moarte şi urgie
ştiind că în curând noi vom purta
pe frunte-n fericita veşnicie
cununi de slăvi şi sărutarea Ta.

Traian DORZ

joi, 28 octombrie 2010

Mihai Eminescu (1850 - 1889)

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, la 15 ianuarie 1850.
Copilăria şi-a petrecut-o la Ipoteşti.
A studiat la gimnaziul din Cernăuţi, pe care-l părăseşte, fiind atras de nişte trupe teatrale, cu care colindă ţara.
A cunoscut de timpuriu viaţa poporului şi creaţia folclorică.
Şi-a continuat studiile la Viena şi Berlin.
Întors în ţară, în 1874, s-a stabilit la Iaşi, unde a ocupat funcţii neînsemnate: bibliotecar, revizor şcolar, redactor la un ziar.
Rămas pe drumuri, a fost adăpostit, o vreme, de bunul său prieten, Ion Creangă.
În 1877, se stabileşte la Bucureşti, ca redactor al ziarului "Timpul".
În 1883, i-a apărut volumul "Poezii".
A murit la 15 iunie 1850.
Mihai Eminescu este cel mai mare poet al nostru. El a înnoit poezia românească şi a ridicat-o pe cele mai înalte culmi, prin adâncimea ideilor şi sentimentelor, prin bogăţia limbii, prin frumuseţea stilului şi armonia versurilor.
În poezia sa, Eminescu a cântat iubirea şi natura, a prelucrat motive din folclor, a elogiat patriotismul poporului, a criticat nedreptatea socială şi trândăvia unor tineri.
Pentru poporul asuprit a manifestat cea mai caldă înţelegere şi dragoste.
În poezii ca "Dorinţa", "Lacul", "Sara pe deal", "Floare albastră", "Fiind băiet păduri cutreieram", "Povestea codrului", "O, rămâi...", "Freamăt de codru", dorul iubirii este exprimat "ca o dragoste de păsări albe, care străbat eternitatea şi se întâlnesc în zbor în dreptul unei stele", după cum observa Tudor Arghezi. Apele, pădurile şi luceferii, cosmosul întreg participă la bucuria îndrăgostiţilor.
Folosind structurile literaturii folclorice, de la doină la basm, poetul Mihai Eminescu a dat limbii române literare unitatea ei deplină într-o armonioasă sinteză de lexic, morfologie şi sintaxă ("Ce te legeni...", "Călin (file din poveste)", "Revedere").
Incomparabile prin profunzimea ideilor şi prin realizarea artistică se dovedesc, de asemenea, poemele de inspiraţie filosofică ("Scrisorile", "La steaua", "Glossă", "Luceafărul") şi scrierile în proză ("La aniversară", "Făt-Frumos din Lacrimă", "Sărmanul Dionis" etc.).

CONDIŢIA GENIULUI

În poezia eminesciană, geniul este întruchipat în două ipostaze: demon şi titan.
Demonul, deşi forţă a răului, devine revoluţionarul înfrânt ("Înger şi demon").
Titanul dovedeşte forţă revoluţionară ("Mureşanu", "Geniu pustiu").
Cele două ipostaze se contopesc într-un singur personaj, care sfârşeşte prin a se izola de lume, întocmai geniilor.
"Scrisoarea I", "Scrisoarea II", "Criticilor mei", "Cu gândiri şi cu imagini", "Icoană şi privaz" sunt poeme realizate din perspectiva creatorului genial.
Geniul este înfrânt. El va urca treptele contemplaţiei şi ale însingurării. Luceafărul va rămâne "nemuritor şi rece", izolat, nefericit, va privi cu stoicism mişcarea trecătoare pe marea scenă a lumii: "Ce e val ca valul trece" ("Glossă"). El va rămâne indiferent la frământarea măruntă omenească:
"Dar sătui de ea şi de mine însumi
Am să urc din nou părăsita treaptă,
Ochii nemişcaţi ridicând la steaua-mi
Nemuritoare...".
Hzperion ("Luceafărul") este un demon, titan şi geniu. El vrea să-şi depăşească condiţia, să se realizeze uman, dar sfârşeşte prin a se izola de oameni:
"Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece."
Bătrânul dascăl din "Scrisoarea I" este geniul purtător al unui sentiment elegiac, generat de incompatibilitatea cu lumea. Pentru geniu, lumea terestră este un cerc prea strâmt, în raport cu idealurile şi visurile lui.
Pesimismul lui Eminescu este o caracteristică care îl apropie de romantici. Pesimismul lui decurge din reflecţia asupra sorţii omului de geniu, a decăderii epocii în care a trăit, a nefericirii individuale. Poetul îşi va găsi, însă, în final, ca forme de protest, evadarea în vis, dispreţul, ironia şi satira faţă de societate.


EVADAREA ÎN VIS

EVADAREA ÎN VIS este o altă temă fundamentală a creaţiei lirice eminesciene.
La Eminescu descoperim visul - reverie sau visul ca aspiraţie, visul - iluzie, starea de vis etc.:
"Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt."
Starea de visare din "Sonete" transformă amintirea în realitate.
Ca şi în "Luceafărul" ("Căci o urma adânc în vis / De suflet să se prindă"), visul este singura posibilitate de a comunica cu o iubire trecută sau posibilă în viitor.
Visul reliefează contrastul dintre real şi ideal i este un mijloc de a suporta realul: "Le simţim ca-n vis pe toate".
Ca la marii romantici universali, şi la Mihai Eminescu apare visul erotic, visul coşmar, visul paradisiac, visul ca stare de farmec.


COSMOSUL, cuprinderea omului în spectacolul cosmic, relaţia om - univers e dezvoltată sut trei înfăţişări poetice: cosmogonică, sarcastică, elegiacă ("Scrisoarea I").
Cosmogonia, la Eminescu, este kantiană, dar descoperim în ea şi elemente din "Imnurile Vedice".
În "Scrisoarea I", Eminescu prezintă, într-un mod genial, facerea lumii, înainte ca ştiinţa să dea aproape acelaşi răspuns.
Naşterea şi stingerea, macro şi microtimpul, timpul etern sunt văzute din perspectivă titaniană.
Soarele se răceşte după ce izbucneşte în flăcări fierbinţi, planetele intră în dezordine, revenind la forma de neant, de veşnicie, negând ideea de timp (Schopenhauer):
"Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roş
Cum se-nchide ca o rană printre norii întunecoşi,
Cum planeţii toţi îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţ
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scăpaţi,
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie."
Raportarea la Absolut îi permite lui Eminescu să propună omului o altă axă valorică, dar, în acelaşi timp, îl determină să-i deplângă fragilitatea. Acest sentiment conferă întregii creaţii eminesciene o extraordinară dinamică a tonului elegiac, uşor de recunoscut în fiecare din atitudinile lirice şi fundamentale, de la cea a meditaţiei filosofice la cea erotică.


VA URMA!!! VA ROG, REVENITI AICI, DIN CAND IN CAND! MULTUMESC!

luni, 25 octombrie 2010

Semivocalele...

Semivocalele sunt acele vocale care, in anumite imprejurari fonetice, nu pot constitui singure silaba. Acestea sunt literele e, i, o, si u.
1. Litera "e" este semivocala inainte si dupa "a" si "o": ea, deal, seara, vreo etc..
2. Litera "i" este semivocala inainte si dupa "a", "ă", "â", "e", "î", "o", "u": iată, ai, iepure, iei, vrei, piatră, îi, noi, ionatan, ăi, măi, mâine etc..
3. Litera "o" este semivocală înainte de "a": oare, soare, floare etc..
4. Litera "u" este semivocală înainte şi după "a", "ă", "â", "e", "î", precum şi după "o": luat, aoleu!, rău, hău, râu, îu!, eu, ou, au etc..

Atenţie!
Pentru a ne da seama care sunt vocalele şi care sunt semivocalele unui cuvânt, trebuie să despărţin în silabe respectivul cuvânt.
Vocalele pot forma singure silaba: e-lev; i-de-e etc..
Tot timpul sunt vocale literele "a", "ă", "â", "î".
Dacă, pe lângă consoane, apar doar literele "e", "i", "o" şi "u", acestea din urmă vor fi vocale, nu semivocale!

După consoanele c' (ce, ci), g' (ge, gi), k' (che, chi), g' (ghe, ghi), NU EXISTĂ DIFTONGI, deoarce, în această situaţie, literele "e" sau "i" SUNT NUMAI "LITERE AJUTĂTOARE" PENTRU SCRIEREA ACESTOR CONSOANE: ceaţă = c'aţă; geam = g'am; gheaţă = g'aţă; ceaun = c'aun; cioban = c'oban; chiar = k'ar ; ceas = c'as; ciolan = c'olan.

Atunci când "e" şi "i" sunt vocale urmate de o semivocală (ghiocei, rochii), "ei" şi "ii" SUNT DIFTONGI, deoarece "e" şi primul "i" sunt vocalele silabelor respective:
ghi-o-ce(vocală)i; ro-chi(vocală)i.

"La Multi Ani!"

Tuturor celor ce poarta numele Sfintilor Dimitrie (al Marelui Mucenic, Izvorator de Mir si al Preacuviosului din Basarabi), le doresc multa sanatate, pace si lumina in suflete, bucurii, mangaieri duhovnicesti, spor bun in toate, numai prosperitate, implinirea a tot gandul si fapta buna!
LA MULTI, MULTI ANI!

Sufletele dreptilor sunt in mina lui Dumnezeu si nu se va atinge de dansele munca (Intelepciunea lui Solomon 3, 1)

Prietenii Sfântului Dimitrie cel Nou - articol aparut pe pagina de stiri a Agentiei "Basilica", http://www.basilica.ro . La fel si imaginea



Sfântul Dimitrie cel Nou veghează cetatea lui Bucur de mai bine de două veacuri, lucrând în viaţa credincioşilor în chip minunat şi mijlocind pentru ei înaintea Sfintei Treimi. În ziua prăznuirii sale, pe 27 octombrie, Dealul Patriarhiei devine o 'colină vie'; mii de credincioşi urcă spre Catedrala patriarhală pentru a aduce un prinos de rugăciune Sfântului ocrotitor. De ce este Sfântul Dimitrie atât de cinstit ne-au explicat câţiva credinicioşi pentru care întâlnirea cu el a însemnat începutul unei prietenii.

Sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, adună an de an mii de credincioşi pe Dealul Patriarhiei. Sunt aceeaşi oameni pe care îi vedem zilnic trecând pe stradă grăbiţi, afundaţi în propriile gânduri, deseori încruntaţi din cauza grijilor. În ziua Sfântului Dimitrie, dintr-odată nu se mai grăbesc. Dimpotrivă, sunt dispuşi să aştepte întâlnirea cu sfântul ore în şir. Este o imagine cu care unii nu s-au obişnuit nici după cele aproape două veacuri de când Sfântul Dimitrie veghează printre bucureşteni.

Mulţi nu înţeleg psihologia pelerinului care stă ceasuri întregi la rând pentru câteva secunde petrecute la racla sfântului. Pentru unii, încă mai pare o nebunie. Ca drept dovadă, majoritatea reportajelor care apar în mass-media nu fac decât să reia de la an la an aceleaşi texte uzate: 'îmbulzeală mare pe Dealul Patriarhiei', 'prilej de profit pentru comercianţii de obiecte religioase', 's-au îmbrâncit pentru două sărmăluţe' şi altele, de s-au plictisit probabil până şi cei care le mediatizează. Unii atât văd! Alţii, câteva mii, stau cuminţi la rând, înfruntă toate neajunsurile cu o bucurie molipsitoare. Mulţi dintre ei sunt din Capitală şi trec zilnic pe la sfintele moaşte, dar în ziua sărbătoririi sfântului se înscriu la 'concursul credinţei' şi aşteaptă câteva ceasuri pentru a-şi felicita sfântul protector de ziua lui. 'E ca atunci când ai un prieten şi ştii că împlineşte un număr de ani. Nu poţi să nu-i spui 'La mulţi ani!'; iar când prietenul mai este şi sfânt, ziua lui e şi ziua ta şi abia aştepţi să-l întâlneşti, să te bucuri de prezenţa lui şi să-i mulţumeşti pentru toate binefacerile!', ne-a mărturisit Ioana Bistriceanu, o pensionară de 67 de ani, pe care am întâlnit-o la racla Sfântului Dimitrie, aşezând sfioasă un buchet de flori împletite cu busuioc.

Darul răbdării aducătoare de bucurie

Prietenia dintre Sfântul Dimitrie cel Nou şi bucureşteni este una veche şi se explică prin multele minuni pe care sfântul le-a lucrat în viaţa acestor oameni. Totuşi, ce şanse are amintirea unor fapte minunate din trecut să ţină nişte tineri, de exemplu, la un rând kilometric? Andrei Curelaru, student în anul III la Facultatea de Marketing, ne-a povestit cum a început prietenia lui cu Sfântul Dimitrie cel Nou: 'Am rămas uimit când, de sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (n.r. - primul hram al Catedralei patriarhale), în biserică erau câţiva oameni, iar afară, în faţa baldachinului unde urmau a fi aduse moaştele Sfântului Dimitrie, se aşezaseră deja la rând aproape o sută de credincioşi încă de la primul ceas al dimineţii. Puteau oricând să vină în biserică să se închine la sfintele moaşte şi să stea liniştiţi la slujba ce urma, dar ei au preferat să aştepte la rând. Remarcând printre ei mai mulţi bătrâni, am crezut că este vreo reminiscenţă a comunismului, un gest cu care s-au obişnuit şi de care nu se pot debarasa.

M-am mai gândit că au poate vreo plăcere sadică de a-şi chinui trupul din considerente mai mult fanatice decât de credinţă. Atât de contrariat am fost de acea imagine, încât s-au trezit în mine sentimente noi, nemaicunoscute până atunci. Deşi mă închinasem, simţeam că am procedat mişeleşte, simţeam că am venit la sfânt 'cu mâna goală', cum s-ar spune. Abia după ce m-am aşezat la rând, am înţeles care este darul pe care îl aduc aceşti oameni, darul care îi place sfântului, darul răbdării aducătoare de bucurie. Am stat la rând trei ani consecutiv pentru a mă închina la moaştele sfântului de hram şi abia aştept să particip la procesiune şi anul acesta. Aceasta este minunea pe care a făcut-o sfântul cu mine şi lecţia pe care mi-au dat-o aceşti oameni!'

Pentru unii credincioşi, bucuria participării la sărbătoarea Sfântului Dimitrie s-a păstrat în suflet, de unde se face simţită tot timpul anului, aducându-i la sfânta raclă aproape în fiecare zi, ca la un izvor de putere şi nădejde. Chiar şi pentru cei veniţi în Capitală, din diferite regiuni ale ţării pentru studii sau pentru a munci, Sfântul Dimitrie a devenit un prieten drag între străini, un factor de redresare spirituală într-o societate agitată. Petru Damian are 25 de ani, este student în anul VI la Medicină şi a venit în Bucureşti din judeţul Suceava. Deşi are un program încărcat la facultate, îşi face timp întotdeauna pentru a trece pe la racla cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou. 'De ce mă închin la Sfântul Dimitrie? Păi, vedeţi dumneavoastră, când eram mai mic, am învăţat lângă o biserică ce adăpostea nişte moaşte; şi nu concepeam zi în care să nu merg şi să nu mă închin la ele. Venind în Bucureşti şi intrând în atmosfera aceasta mai tumultuoasă, am mai pierdut din acea evlavie juvenilă, dar, ori de câte ori am ocazia, trec pe la Catedrala patriarhală şi mă închin la Sfântul Dimitrie. Mi se pare că această bisericuţă, numită catedrală, e ca un chivot frumos împodobit pentru a adăposti aceste moaşte. Şi de fiecare dată când intru, mă inundă acea mireasmă de crin pe care o întâlnesc, când mă închin la sfintele moaşte. Şi plec mereu mai împăcat, cu mai multă putere şi curaj de a mă arunca iar în viaţa tumultuoasă a Bucureştilor', ne-a mărturisit Petru Damian.

'Foarte mulţi oameni mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat'

Psihologi, jurnalişti, sociologi, toţi şi-au dat cu părerea despre motivele pentru care mii de oameni se debarasează de activităţile zilnice şi se supun unui efort considerat supraomenesc. Dincolo de orice analiză de ordin ştiinţific, explicaţia este una singură şi neaşteptat de simplă: 'Evlavia oamenilor care s-a observat în astfel de cazuri este un rezultat firesc al credinţei acestora şi al nădejdii pe care îl pun în Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi. La marile sărbători ale sfinţilor mai îndrăgiţi din ţară, dar şi din celelalte ţări creştine -, cum ar fi în Grecia, la Sfântul Dimitrie de la Tesalonic, la Sfântul Gherasim din Kefalonia, la Sfântul Spiridon din Corfu, la Sfânta Teodora de la Tesalonic, la icoanele Precistei atribuite Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca -, întotdeauna s-a observat o afluenţă mare de credincioşi şi o evlavie sporită la ziua pomenirii lor. Este dorinţa credincioşilor, a fiilor Bisericii care trăiesc Evanghelia în mod plenar, de a se asemăna şi de a urma pilda sfinţilor. În astfel de momente, trebuie să învăţăm din evlavia fraţilor noştri care vin de departe pentru a se întâlni cu sfinţii, deoarece calea aceasta a pelerinajului este, de fapt, întâlnirea cu Dumnezeu şi cu sfinţii Lui', ne-a spus părintele arhimandrit Timotei Aioanei, marele eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Părintele Timotei ne-a vorbit şi despre legătura care s-a creat între Sfântul Dimitrie şi credincioşii din Capitală, întărită de-a lungul timpului de minunile sale în viaţa lor: 'Odată cu aducerea moaştelor Sfântului Dimitrie cel Nou la Catedrala patriarhală, s-a creat o legătură tainică, duhovnicească între Sfântul Dimitrie şi locuitorii Capitalei, în primul rând, pentru că prezenţa omului sfânt sau a sfintelor moaşte înseamnă o binecuvântare pentru credincioşii unei zone, dar şi pentru faptul că, în decursul timpului, moaştele Sfântului Dimitrie au izbăvit poporul drept-credincios al Bucureştiului în vremuri de cumpănă. Credincioşii din cetatea lui Bucur au găsit scăpare şi alinare la Sfântul Dimitrie atunci când a fost ciumă, în vremea domnitorului Caragea, atunci când au fost atacuri ale unor ocupanţi sau în perioade foarte grele, cum ar fi seceta ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. De altfel, în foarte multe situaţii-limită, credincioşii din Bucureşti au apelat cu multă nădejde, prin rugăciunile lor, la Sfântul Cuvios Dimitrie. Această evlavie şi iubirea poporului s-a văzut mai ales atunci când moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou au fost furate din Catedrala patriarhală, cu gândul de a fi scoase din ţară. Îndată ce s-a aflat în Bucureşti, un număr impresionant de credincioşi s-au adunat în faţa Catedralei patriarhale şi pe întregul Deal al Mitropoliei, ceea ce a făcut pe ocupanţii nemţi să ia măsurile de rigoare, trimiţând soldaţi pentru recuperarea moaştelor. Acestea au fost găsite până la urmă ascunse pe drumul către Bulgaria, gata a fi scoase din ţară'.

În istoria municipalităţii Bucureştilor sunt consemnate numeroase fapte minunate pe care le-a făcut Sfântul Dimtrie. De atunci, s-a creat legătura aceasta cu poporul. În viaţa multor oameni, Sfântul Dimitrie a lucrat mari minuni: boli cu diagnostice cumplite, care păreau a fi netratabile, au dispărut sau au fost ameliorate, oameni cu probleme în familie au găsit soluţii duhovniceşti, cei cu zbucium sufletesc au aflat liniştea. 'Foarte mulţi oameni mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat şi aceste minuni nu s-au întâmplat doar în trecut, ci ele se întâmplă mereu. De aceea, la ziua pomenirii lui, la sfârşit de octombrie, dar şi la marile sărbători, credincioşii din Bucureşti îşi îndreaptă paşii spre catedrala pe care el şi-a pregătit-o ca sălaş şi îi cer întotdeauna ocrotirea, pentru că sfinţii sunt prieteni ai lui Dumnezeu şi orice rugăciune pe care le-o adresăm cu inimă curată şi smerită, ei o duc înaintea lui Dumnezeu cel în Treime slăvit', ne-a mai spus părintele Timotei.

De 236 de ani sub mantia Sfântului Dimitrie

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, un smerit monah din secolul al XIII-lea, trăitor la sudul Dunării, a devenit ocrotitorul Capitalei odată cu aşezarea moaştelor sale în Catedrala Mitropoliei, la 13 iulie 1774, în timpul ocupaţiei ruseşti a Ţării Româneşti (1769-1774). Gheorghe Vasilescu, şef-serviciu la Arhiva Cancelariei Sfântului Sinod, este de părere că Sfântul Dimitrie a trăit pe vremea dinastiei româneşti a Asăneştilor sau, cel mai târziu, pe vremea Cruciadei a IV-a (1204-1261). Peste câteva sute de ani, pe timpul stăpânirii turceşti în Peninsula Balcanică, moaştele sale neputrezite au fost descoperite în albia râului Lom şi duse în satul Basarabov, din dreapta Dunării, vizavi de oraşul Giurgiu. Auzind despre această descoperire, domnul creştin al Ţării Româneşti a trimis meşteri şi bani şi au ridicat acolo o biserică, în care au fost aşezate moaştele sfântului. În vremea Războiului ruso-turc din 1769-1774, generalul rus Petru Saltacov a trecut Dunărea, călcând Rusciucul şi o serie de sate, între care şi Basarabov. Găsind moaştele Sfântului Dimitrie, generalul, evlavios, le-a ridicat şi le-a adus la Bucureşti, în Catedrala Mitropoliei, cu gândul de a le duce în Rusia, dar, la rugămintea bogatului şi influentului boier român Hagi Dimitrie de a nu înstrăina sfintele moaşte, generalul rus s-a înduplecat şi le-a lăsat închinătorilor de aici. Sfântul Cuvios Dimitrie a fost proclamat ocrotitorul oraşului Bucureşti de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793). În anul 1955, constatând marea cinstire a Sfântului Cuvios Dimitrie în evlavia românilor din întreaga ţară, la propunerea patriarhului Justinian Marina, Sfântul Sinod a proclamat generalizarea cultului său în întreaga Biserică Ortodoxă Română, stabilindu-i ca zi de prăznuire 27 octombrie, a doua zi după sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Un fragment din Sfânta Cruce, anul acesta, la Bucureşti

Din anul 2007, hramul Cuviosului Dimitrie cel Nou a început să adune din ce în ce mai mulţi pelerini, fiind aduse, cu binecuvântarea şi prin grija Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru mângâierea credincioşilor, moaştele mai multor sfinţi, cum ar fi cele ale Sfântului Apostol Pavel sau ale Sfinţilor Capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa. Anul acesta, la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, credincioşii se închină unui fragment din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Hristos adus din Biserica Greciei, de la Mitropolia de Drama. Programul liturgic specific sărbătorii creează o atmosferă duhovnicească deosebită. În fiecare seară se săvârşeşte slujba Privegherii, adică Vecernia, Litia, Utrenia, unite cu cântări speciale ale Sfintei Cruci şi însoţite de cuvântul de învăţătură. De asemenea, se citesc Acatistul Mântuitorului, Acatistul Sfintei Cruci, Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Acatistul Sfântului Ierarh Iachint, Mitropolitul Ţării Româneşti. În fiecare dimineaţă se săvârşesc Miezonoptica, Ceasurile şi Sfânta Liturghie, de unul sau mai mulţi ierarhi. 'În zilele de 26 şi 27 octombrie, vor sluji aproape toţi ierarhii din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Mitropolitul de Drama şi cu alţi ierarhi invitaţi ai Patriarhului României. Ziua de 29 octombrie va fi ultima zi când credincioşii se mai pot închina deoarece Sfânta Cruce se va întoarce în Mitropolia de Drama', ne-a declarat arhimandritul Timotei Aioanei, eclesiarhul Catedralei patriarhale.

Cine este Sf. Dimitrie cel Nou (Basarabov)?


SFANTUL DIMITRIE CEL NOU BASARABOV



Unul dintre reprezentantii de seama ai vietii crestine, odraslit de fratii nostri romani care traiesc in sudul Dunarii, a fost Sfantul Dimitrie zis “cel nou” sau “Basarabov”, ale carui moaste se gasesc azi in catedrala patriarhala din Bucuresti. A trait in veacul al XIII-lea, deci in timpul “imperiului” de la Tarnovo, intemeiat de romani si de bulgari sub conducerea fratilor Petru si Asan. S-a nascut in satul Basarabov, asezat pe raul Lom, un afluent al Dunarii, in apropierea orasului Russe. Parintii lui erau oameni saraci, care nu l-au putut da la invatatura, de aceea, de mic a fost nevoit sa-si castige el insusi cele necesare traiului. Ani in sir a pascut vitele si oile taranilor din sat, pe colinele din preajma Dunarii si pe vaile inverzite ale raului Lom. Viata in mijlocul naturii a oferit tanarului pastor prilejul de a admira mereu frumusetile firii cele vazute, ajutandu-l sa iubeasca si mai mult pe Facatorul lumii vazute si nevazute. In duminici si sarbatori a luat parte alaturi de parinti si de ceilalti credinciosi, la slujbele savarsite in biserica satului, putand astfel sa asculte invataturile de viata indrumatoare ale Mantuitorului Iisus Hristos, ale Sfintilor Sai Apostoli si ale Sfintilor Parinti. Atmosfera de viata autentic crestina din familie, ca si invataturile pe care le auzea la biserica l-au facut sa fie bland si milostiv cu toti semenii sai. Postea si se ruga mereu, asa cum se cuvine unui adevarat crestin. Se ingrijea mult de cei saraci, carora le impartea o parte din hrana pe care o primea de la consatenii sai pentru paza vitelor.

Cunoscand pe unii calugari din manastirile din apropiere, a aflat de viata imbunatatita pe care o duceau acestia, departe de lume si de grijile ei. Pe masura ce crestea cu varsta si cu intelepciunea, s-a trezit in el dorul dupa viata monahala, desi practicase si pana atunci, poate fara ca sa-si dea seama, cele trei “sfaturi” cerute oricarui calugar: sfintenia vietii (fecioria), smerenia (ascultarea) si saracia. Drept aceea, intr-una din zile, a parasit lumea, cu toate ale ei, si “luandu-si crucea”, s-a calugarit intr-o manastire din apropiere. S-a asezat intr-o pestera, sapata in stanca, pe malul raului Lom. Acolo a petrecut ani in sir in post aspru, infranare si rugaciune, izolat cu totul de lume si chiar de ceilalti monahi. Nu se stie cati ani a trait in aceast pestera si nici cum isi agonisea cele necesare traiului, dupa cum nu se stie nici data trecerii sale la cele vesnice. De un lucru putem fi siguri: ca el a fost in permanenta o pilda vie de aleasa viata crestina pentru ceilalti calugari si pentru obstea cea mare a credinciosilor.

Se spune ca pe cand si-a simtit sfarsitul aproape, a venit pe malul Lomului si s-a asezat intre doua lespezi de piatra ca intr-un sicriu. Si astfel si-a incredintat sufletul lui Dumnezeu, fiind inconjurat in chip nevazut doar de sfintii ingeri.

Pe buna dreptate, una din cantarile bisericesti din ziua praznuirii sale ii infatiseaza viata prin aceste cuvinte: “Ca un inger pe pamant viata ta ai savarsit, in post si rugaciune ziua si noaptea petrecand, ca sa infrangi pornirea ispitelor cu care te-ai luptat, ca un ostas adevarat al lui Dumnezeu, a carui voie ai implint din tinerete si toate intunecimile le-ai socotit. Pentru aceasta si noi cu credinta te laudam si te slavim”. (Podobia la Utrenie).

Multi ani nimeni n-a stiut de trecerea la cele vesnice a lui Dimitrie. Dar in urma unor ploi puternice, au cazut in apa Lomului si cele doua lespezi de piatra in care era adapostit trupul Cuviosului pusnic. Aceasta a fost acoperit de nisip si de prundis, ramanand iarasi o bucata de vreme nestiut de nimeni in alba raului Lom. Ele n-au fost insa atinse de putreziciune, pentru ca sa fie scoase apoi la lumina in chip minunat, prin lucrare dumnezeiasca. Intr-o noapte, Cuviosul Dimitrie s-a aratat in vis unei tinere care suferea de o boala grea, careia i-a spus ca daca parintii ei il vor scoate din apa, va fi tamaduita de boala. Tanara a povestit parintilor visul ei si impreuna cu acestia si cu alti credinciosi din sat s-au indreptat spre locul pe care insusi cuviosul il aratase in vis acelei tinere. De fapt, acolo se si arata adeseori o lumina mai presus de fire. Si cautand cu staruinta au aflat cinstitul trup al Cuviosului Dimitrie intreg si neputrezit. Binecredinciosii crestini din satul Basarab, impreuna cu preotii satului, au dus cinstitele moaste in biserica satului. Tanara bolnava, atingandu-se de ele, si-a recapatat de indata sanatatea.

Vestea despre aflarea cinstitelor sale moaste s-a raspandit curand atat in localitatile din sudul Dunarii, cat si in cele din nordul ei. Numerosi credinciosi de pe ambele sale maluri se indreptau spre satul Basarab pentru a se inchina cinstitelor moaste si a cere marelui sfant ajutor si mijlocire in fata Parintelui ceresc. Se implineau astfel cuvintele Sfantului Apostol Pavel care scria corintenilor ca “Dumnezeu a ales pe cei nebagati in seama ai lumii acesteia ca sa biruiasca pe cei tari, a ales pe cei de jos ca sa rusineze pe cei trufasi” (I Corinteni 1, 27-28). Dumnezeu l-a ales tocmai pe acest Dimitrie, smerit pastor si apoi pusnic, neluat in seama de nimeni, ca el sa fie cunoscut apoi de toti si sa-i ceara ajutor si ocrotire in nevoi. S-a invrednicit si el de aceeasi cinstire ca si pastorul Amos care a ajuns prooroc, ca si David care din pastor a ajuns rege in Israel, ca si pastorii din jurul Betleemului care au aflat de nasterea dumnezeiescului Prunc si au venit sa I se inchine. Traditia spune ca unul din domnii Tarii Romanesti a ridicat in satul Basarab o biserica noua, in care au fost asezate moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, spre a fi cinstite de credinciosii care se indreptau mereu spre satul in care vazuse lumina zilei.

Moastele noului sfant al lui Hristos au ramas acolo aproape cinci secole. Intre anii 1768-1774 a avut loc un razboi nimicitor intre rusi si turci, purtat si pe pamantul romanesc, dar si in sudul Dunarii, pe teritoriul fostului stat bulgar, desfiintat de turci inca de la sfarsitul veacului al XIV-lea.

Generalul rus Petru Saltacov a ajuns cu ostile sale in satul Basarab. Pentru ca cinstitele moaste sa nu fie profanate de ostasii turci musulmani, generalul a poruncit ca ele sa fie duse in Rusia. Ajungand cortegiul cu racla in Bucuresti, un negustor bogat cu numele Hagi Dimitrie, se pare un macedoroman, precum si mitropolitul Grigorie II al Tarii Romanesti, au rugat pe generalul rus sa lase cinstitele moaste ale Sfantului Dimitrie cel nou poporului roman si Mitropoliei tarii, ca o mangaiere pentru multele pagube materiale si suferinte indurate de romani in cursul acelui razboi, mai ales ca era “valah” de neam. Ascultandu-le dorinta, moastele au fost asezate cu mare cinste in catedrala mitropolitana din Bucuresti in iulie 1774. Mana dreapta a Sfantului a fost trimisa, totusi, la Kiev, unde se crede ca se pastreaza si astazi.

In felul acesta, Sfantul Dimitrie cel nou sau Basarabov a devenit ocrotitorul Bucurestiului si al intregii Tari Romanesti. Multe suferinte si felurite boli au fost vindecate in urma rugaciunilor staruitoare in fata cinstitelor moaste ale Sfantului Dimitrie. In vreme de seceta s-au facut cu ele procesiuni pentru ploaie. An de an zeci de mii de credinciosi din Capitala tarii noastre sunt prezenti la slujba pomenirii sale, care se face in ziua de 27 octombrie. Tinand seama de cinstirea deosebita de care se bucura Sfantul Dimitrie cel nou, mai ales in Bucuresti, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana. Aceasta hotarare s-a transpus in fapta in cadrul unor impresionante manifestari bisericesti la 27 octombrie 1955, in prezenta multor ierarhi romani si straini si a numerosi preoti, calugari si binecredinciosi crestini din Bucuresti si din alte localitati din tara.

De atunci, evlavia credinciosilor romani fata de acest Sfant odraslit din neamul nostru a sporit si mai mult. Chipul sau este zugravit in icoane, dar si in biserici, iar slujba si Acatistul lui au fost tiparite in mai multe randuri.

Sa ne rugam si noi Sfantului Dimitrie cel nou sa fie ocrotitor in necazuri, izbavitor de boale si alte suferinte, mangaietor in intristare si grabnic ascultator cand ne rugam cu staruinta ca sa fie mijlocitor al nostru catre Hristos Domnul. Sa incercam sa fim si noi mai blanzi si smeriti cu inima, milostivi, iertatori si plini de dragoste fata de aproapele, asa cum a fost el insusi.

Drept aceea, sa-i cantam: “Auzit-am, Sfinte Parinte, de viata ta cea dumnezeiasca; vazut-am si minunile tale si, indulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arati in toata vremea, credem in indraznirea ta catre Dumnezeu, pentru care graim tie, unele ca acestea:

Bucura-te, doctor iscusit la bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracitilor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-te invatatorul tinerilor;
Bucura-te, mangaietorul celor intristati;
Bucura-te grabnic ascultator al celor ce se roaga;
Bucura-te izbavitorul celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, noule invatator al vietii celei curate;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!”
(Din Acatistul sau, icosul 4).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,

"Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 171-175

ACATISTUL PREACUVIOSULUI PARINTELUI NOSTRU DIMITRIE DIN BASARABI - 27 octombrie


Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.



Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie : bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Icosul 1 :

Ingerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Parinte Dimitrie, ingerul cel pamantesc, vazandu-te cum in trup fiind ai biruit pe demonul cel fara de trup si de minunile tale spaimantandu-se au stat cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, cel ce ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de lacomia stramoseasca;
Bucura-te, ca ai vietuit mai presus de fire si de om;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas, lesne l-ai biruit;
Bucura-te, ca, la fel cu Abel, jertfe prin rugaciuni ai inaltat;
Bucura-te, cel ce trupul tau rob duhului l-ai facut;
Bucura-te, cel ce te-ai facut comoara duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce te-ai suit la inaltimea cea cereasca;
Bucura-te, saditorule de vie duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce castigi tuturor pocainta ca sa se mantuiasca;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

Condacul 2 :

Fiind inaltat Sfantul Dimitrie in vazduhurile ceresti, priveste catre cei ce-l roaga pe dansul si, cu bunatate parinteasca, tinde milostiva izbavire din toate nevoile, tuturor celor ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 2 :

Intelegerea cea neinteleasa, cautand paganii s-o inteleaga, nu se pot dumiri de cinstitele tale moaste, cum adica, o materie nu se supune firii si trupul nu se da putreziciunii; iar noi cu crredinta cantam tie acestea:

Bucura-te, vas de Duuhul Sfant primitor;
Bucura-te, locas dumnezeiesc, de minuni izvorator;
Bucura-te, ca la fel cu cei fara de trup ai vietuit;
Bucura-te, ca pe duhul tau catre cele ceresti l-ai povatuit;
Bucura-te, ca intru tine putreziciunea ai facut-o neputreziciune;
Bucura-te, ca intru tine moartea ai facut-o neputincioasa;
Bucura-te, ca la fel cu Avraam ti-ai lasat patria si parintii;
Bucura-te, ca te-ai salasluit in pamantul fagaduintii;
Bucura-te, stejar cu umbra dumnezeiasca;
Bucura-te, ca te-ai facut tuturor masa duhovniceasca;
Bucura-te, ca ti-ai jertfit viata ca un alt Isaac;
Bucura-te, ca ai inaltat cugetul mintii tale catre Dumnezeu;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 3 :

Putere cereasca umbrind sfintele tale moaste, sfinte parinte, ca dintr-un soare slobozeste razele darurilor tuturor celor ce se ating de ele, si pe toti de boli tamaduind cantam lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 3 :

Avand noi racla cinstitelor tale moaste, cuvioase parinte, ca la un izvor de daruri toti cu credinta alergam, pentru care izbaveste-ne, sfinte, de cei ce ne tulbura pe not ca neincetat sa zicem :

Bucura-te, cel ce te-ai aratat stapanitor patimilor;
Bucura-te, cel ce ai biruit pe demonul intunerieului;
Bucura-te, ca ne-ai izbavit pe noi din robie precum Avraam pe Lot;
Bucura-te, ca pe fiii Agarei cu totul i-ai izgonit;
Bucura-te, ca pe noi ca pe alt Isaac ne faci mostenitori;
Bucura-te, ca pe Ismail cel necredincios, l-ai izgonit ca pe un impotrivitor;
Bucura-te, ca la fel ca Lot te-ai suit in muntii faptelor bune;
Bucura-te, ca te-ai aratat multora temei de impacare;
Bucura-te, ca nu te-ai lasat prins in Gomora patimilor;
Bucura-te, ca prin tine ne izbavim de vapaia ispitelor;
Bucura-te, ca nu te-ai uitat la cele de jos;
Bucura-te, ca prin buna veghe ai slujit lui Hristos;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 4 :

Vifor de multe ispite si furtuni de multe nevoi invaluindu-ne pe noi, sfinte, cu credinta alergam la tine, ca, prin rugaciunile tale, sa le prefaci pe toate in buna liniste si astfel, prin tine, sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4 :

Auzit-am, sfinte parinte, de viata ta cea dumnezeiasca; vazut-am si minunile tale si, indulcindu-ne de facerile tale de bine ce ne arati in toata vremea, credem indraznirii tale catre Dumnezeu, pentru care graim tie, unele ca acestea:

Bucura-te, doctor iscusit al bolnavilor;
Bucura-te, izbavirea indracililor;
Bucura-te, intarirea batranilor;
Bucura-te, invatatorul tinerilor;
Bucura-te, imbracamintea celor fara de indrazneala;
Bucura-te, mangaierea celor intristati;
Bucura-te, grabnic ascultator al celor ce te roaga;
Bucura-te, totdeauna izbavitor al celor ce sunt in primejdii;
Bucura-te, temei intaritor al credintei noastre;
Bucura-te, noule invatator al vietii celei curate;
Bucura-te, ca ai slujit lui Dumnezeu cu bunavoire;
Bucura-te, ca te-ai asemanat Lui prin buna ta vietuire;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 5 :

Cale de Dumnezeu umblata, aratandu-ne noua cu suferintele vietii tale, sfinte, pe toti ne inveti, ca prin intelepciune si cu a Duhului curatie slujind lui Dumnezeu, sa cantam Lui : Aliluia !

Icosul 5 :

Vazand Sfinte Dimitrie, locuitorii din Basarabi lumina in apa Lomului au socotit ca este o comoara; dar, dupa ce au scos sfintele tale moaste, vazand ca faci minuni si izvorasti tamaduiri tuturor, spaimantandu-se toti, graiau catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, comoara din Basarabi;
Bucura-te, cel ce ai sfintit apa Lomului;
Bucura-te, ca jugul cel usor al Domnului pe umeri l-ai luat;
Bucura-te, ca pe acesta usor tuturor l-ai aratat;
Bucura-te, odrasla frumoasa a pesterii celei sfinte;
Bucura-te, dreptule indrumator al celor cu buna minte;
Bucura-te, izbavitorul fetei celei indracite;
Bucura-te, veselia parintilor ei cea nepovestita;
Bucura-te, intarirea surorilor celor cu buna cucernicie;
Bucura-te, ca prin tine s-au invatat a cinsti cele de evlavie;
Bucura-te, indreptatorul lui Lavrentie cel fara socoteala;
Bucura-te, ca pe toti ii inveti a fi catre tine cu sfiala;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 6 :

Marturisitorii de Hristos, fiii tai duhovnicesti sunt martorii minuniior tale, sfinte parinte; pentru aceasta, daruri de multumire cu netacute glasuri lui Dumnezeu inalta, cantandu-I : Aliluia !

Icosul 6 :

Stralucind tu in pamantul nostru, ai gonit intunericul paganatatii, ca stapanirea lui, nerabdand venirea ta, a cazut; iar cei ce ne-am izbavit de acesta, graim catre tine unele ca acestea :

Bucura-te, surpatorul paganatatii;
Bucura-te, sprijinitorul crestinatatii;
Bucura-te, ca la fel cu Moise tii toiagul crucii;
Bucura-te, ca ne arati noua semnele biruintii;
Bucura-te, ca pe Faraon cel nevazut l-ai inecat in marea lacrimilor tale;
Bucura-te, ca pe cel vazut al ingropi in stralucirea ispravilor tale;
Bucura-te, stalp de foc al credintei;
Bucura-te, ca ne povatuiesti in pamantul fagaduintei;
Bucura-te, nor racoros si cu buna umbrire;
Bucura-te, ca traim in tara noastra sub buna ta ocrotire;
Bucura-te, ca ne hranesti in lipsa cu indestulare;
Bucura-te, ca in toata vremea ne dai ajutor cu imbelsugare;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 7 :

Voind Dumnezeu a ne mangaia pentru multe nevoi si necazuri te-a dat noua ocrotitor; dar noi te cunoastem pe tine si parinte si de minuni facator; pentru aceasta, multumind pentru bunatatea cea negraita, Ii cantam lui : Aliluia !

Icosul 7 :

Aratat-a faptura noua, trimitandu-te Facatorul pe tine la noi cei ce suntem facuti de Dansul; ca focul razboiului si al robiei s-a stins, pe vrajmasi cu rusine i-a intors si boala ciumii ca un fum a pierit; iar noi cei izbaviti de acestea, neincetat graim tie :

Bucura-te, ravnitor ca un alt Ilie;
Bucura-te, ca la fel cu acela ai locuit in pustie;
Bucura-te, ca ai biruit pe proorocul inselaciunii;
Bucura-te, ca s-au rusinat impletitorii minciunii;
Bucura-te, ca ai potolit flacara razboiului cea stricatoare;
Bucura-te, ca incetezi toata boala cea vatamatoare;
Bucura-te, ca prin tine castigam ploi la vreme potrivita;
Bucura-te, ca prin tine totdeauna dobandim cele trebuincioase;
Bucura-te, cel ce ti-ai lucrat comoara faptelor celor bune;
Bucura-te, ca prin ea te-ai suit la inaltime;
Bucura-te, ca nu imbracamintea ci trupul tau ne-ai lasat noua;
Bucura-te, ca prin el dobandim cele trebuitoare noua;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 8 :

Vazand viata straina, sa ne instrainam din lume, mutandu-ne mintea la cer, ca pentru aceasta sfantul lui Dumnezeu Dimitrie a vietuit cu instrainare ca sa ne invete el pe noi a urma vietii lui si tragandu-ne mintea la inaltime, sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Cu totul fiind intru cele de jos, mintea ta nicidecum nu ai dezlipit-o de la cele de sus, ca, uitand de trupul tau si de lume, ai biruit pe demon. Si acuma, facandu-te partas cerestilor bunatati roaga pe Dumnezeu pentru cei ce graim catre tine acestea :

Bucura-te, minte cereasca si inainte-vazatoare;
Bucura-te, vointa de daruri duhovnicesti primitoare;
Bucura-te, Samuile preasfintite;
Bucura-te, preablandule Davide;
Bucura-te, ca te-ai facut sabie a Donmului cu doua ascutisuri;
Bucura-te, ca ai taiat cu ea pe Goliat cel cu multe impletituri;
Bucura-te, ca prin vointa mintii tale ai slujit lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca sufletul tau curat l-ai dat Ziditorului tau;
Bucura-te, risipitorule a multe feluri de boli;
Bucura-te, purtatorule de biruinta asupra patimilor;
Bucura-te, ca ne arati calea catre imparatia cea nesfarsita;
Bucura-te, ca prin tine castigam bunatatlie cele nadajduite;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 9 :

Toata adunarea crestineasea venind, sa cadem la bineplacutul lui Dumnezeu Sfantul Dimitrie : bogatii la cel sarac cu duhul, saracii la imbogatitorul, sanatosii la pazitorul, bolnavii la doctorul cel fara de plata, dreptii la indreptatorul si pacatosii la indrumatorul si dimpreuna toti sa cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 9 :

Ritorii cei mesteri la cuvint se arata fata de tine a fi ca niste muti, ca nu pricep sa spuna in ce chip cinstitele tale moaste, ramanand nestricate, izvorasc acum buna mireasma si tamaduiri de tot felul; iar noi privind o taina ca aceasta, graim catre tine :

Bucura-te, apostolul si propovaduitorui nostru;
Bucura-te, dascalui si indrumatorul nostru;
Bucura-te, ca prin fapte ai propovaduit tu pe Hristos;
Bucura-te, ca te-ai facut chip pocaintei de obste si de folos;
Bucura-te, luminatorule stralucit;
Bucura-te, mangaierea cea grabnica a celor in primejdie;
Bucura-te, ca trupul tau ne-ai lasat noua ca un adapost sfintit;
Bucura-te, ca, intampinand moastele tale, saltam cu duhul;
Bucura-te, ca, sarutandu-le, luam binecuvantare;
Bucura-te, ca atingandu-le, ne umplem de sfintenie;
Bucura-te, ca, apropiindu-ne de dansele, de boli ne tamaduim;
Bucura-te, ca, inchinandu-ne lor, din primejdii ne izbavim;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 10 :

Vrand Facatorul tuturor fapturilor sa ne mantuiasca de inselaciunea vrajmasului, te-a trimis ca pe un apostol la noi, ca prin tine sa invatam sa ne indepartam de toate inselaciunile lumii si prin viata curata, apropiindu-ne de Dumnezeu, sa-I cantam : Aliluia !

Icosul 10 :

Zid esti credinciosilor si turn neclintit tuturor celor ce se reazema de tine, caci Facatorul cerului si al pamantului te-a facut pe tine incapator de daruri duhovnicesti; pentru aceasta, ca la un reazem tare, alergam noi, si cu buna nadejde graim tie acestea :

Bucura-te, omul lui Dumnezeu;
Bucura-te, implinitorul porunciior Lui;
Bucura-te, intarirea credintei celei drepte;
Bucura-te, icoana insufletita a vetii celei curate;
Bucura-te, stalp de sprijinire in primejdii;
Bucura-te, reazem neclintit al nadejdii;
Bucura-te, ca ai dat inselaciunea la iveala;
Bucura-te, ca ne-ai scapat de primejdii cu multa andrazneala;
Bucura-te, ca in ceruri locuind vezi pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca acolo vietuind te desfatezi intru bucuria Lui;
Bucura-te, ca imparatesti intru cele de sus;
Bucura-te, ca de acolo privesti la noi, spre cei de jos;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 11 :

Cantari si multumiri din tot sufletul, aducem prin tine lui Dumnezeu, sfinte parinte, pe care, primindu-le, roaga dimpreuna cu toata ceata cuviosilor pe blandul Iisus sa ne daruiasca iertare, dezlegare de pacate si mila in ziua judecatii, noua celor ce cantam Lui : Aliluia !

Icosul 11 :

Faclie purtatoare de lumina esti intre preacuviosi si impreuna-locuitor cu toti sfintii. Drept aceasta se bucura de tine, Sfinte Dimitrie, si Tatal ceresc dimpreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, iar noi cu credinta, privind acestea, graim catre tine :

Bucura-te, podoaba cea frumoasa a cuviosilor;
Bucura-te, nevointa cea cu osardie a pustnicilor;
Bucura-te, dimpreuna urmatorule cu marele Antonie;
Bucura-te, impreuna la obicei cu Onufrie;
Bucura-te, cel impreuna cu Pavel Tebeul la savarsirea nevointelor;
Bucura-te, Pavele, cu nevinovatia si cu facerea minunilor;
Bucura-te, cu Ammon, cu Ahila si cu Agatonie;
Bucura-te, cu Antim, cu Amonata si cu Amonie;
Bucura-te, impreuna cu Grigorie Decapolitul;
Bucura-te, cu parintele nostru Nicodim cel sfintit;
Bucura-te, parinte al nostru cel totdeauna folositor;
Bucura-te, izbavitorul nostru cel grabnic ajutator;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 12 :

Hristoase imparate, primeste pe mijlocitorul nostru si implinitorul poruncilor Tale, care se roaga Tie, ca sa dai Bisericii Tale unire, pace adanca la toata lumea si stingere dezbinarilor; sa nu ne dai vrajmasilor nostri, nici cu mana Ta sa ne pierzi pe noi, ca Tu esti Dumnezeul nostru si noi poporul Tau suntem, de la care auzi : Aliluia !

Icosul 12 :

Cantand dimpreuna cu ingerii, cu cuviosii si cu toti sfintii inaintea Sfintei Treimi, pomeneste-ne si pe noi cei ce alergam la tine, sfinte, ca, izbavindu-ne de toate ispitele si de Imparatia cereasca invrednicindu-ne, sa graim tie unele ca acestea:

Bucura-te, margaritar ceresc al lui Dumnezeu;
Bucura-te, diamant luminos al rabdarii;
Bucura-te, floarea cea nevestejita a raiului;
Bucura-te, tamaia cea cu bun miros a darului;
Bucura-te, smirna duhovniceasca cu lina imbalsamare;
Bucura-te, mir ceresc, care ne umpli pe noi de buna mireasma;
Bucura-te, vas plin de bunatate nemuritoare;
Bucura-te, baie de toata nevoia curatitoare;
Bucura-te, ocarmuitorul celor ce inoata in marea vietii acesteia;
Bucura-te, indrumatorul celor ce stapanesc cu buna dreptate;
Bucura-te, tamaduirea cea dorita a trupurilor noastre;
Bucura-te, izbavirea cea scumpa a sufletelor noastre;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

Condacul 13 :

( acest condac se zice de trei ori )

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

O, preacuvioase parinte, purtatorule de Dumnezeu Sfinte Dimitrie, primind acest dar de rugaciune de la noi acum, izbaveste din toata nevoia si scapa din chinul ce va sa fie, pe toti cei ce canta lui Dumnezeu : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Ingerii cei din ceruri s-au mirat de tine, Parinte Dimitrie, ingerul cel pamantesc, vazandu-te cum in trup fiind ai biruit pe demonul cel fara de trup si de minunile tale spaimantandu-se au stat cantandu-ti unele ca acestea:

Bucura-te, cel ce esti om ceresc;
Bucura-te, cel ce ai fost inger pamantesc;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit de lacomia stramoseasca;
Bucura-te, ca ai vietuit mai presus de fire si de om;
Bucura-te, ca prin smerenie cele inalte ai dobandit;
Bucura-te, ca pe vrajmas, lesne l-ai biruit;
Bucura-te, ca, la fel cu Abel, jertfe prin rugaciuni ai inaltat;
Bucura-te, cel ce trupul tau rob duhului l-ai facut;
Bucura-te, cel ce te-ai facut comoara duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce te-ai suit la inaltimea cea cereasca;
Bucura-te, saditorule de vie duhovniceasca;
Bucura-te, cel ce castigi tuturor pocainta ca sa se mantuiasca;
Bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie!

si Condacul intai

Aparatorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de multumiri aducem tie, noi, nevrednicii; si ca cel ce esti minunat si preamilostiv, izbaveste-ne pe noi din toate nevoile ca sa cantam tie : bucura-te, facatorule de minuni, Sfinte Parinte Dimitrie !

26 octombrie - Praznuirea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir


Rugaciunile incepatoare :

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !

Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.

Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.

Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.


Condacele si Icoasele

Condacul 1 :

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam : bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Icosul 1 :

Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :

Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;
Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;
Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;
Bucura-te, saditorule al crestinatatii;
Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;
Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;
Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Condacul 2 :

Auzind imparatul Maxminian ca parintele tau, mucenice al lui Hristos, a murit si socotind a te trage pe tine la un gand cu el, ti-a dat dregatoria de proconsul, iar tu de ai si primit, insa cu intelepciunea cea data tie de sus, pricepand maiestriile lui ai ramas cu darul lui Dumnezeu neprins de dansele, cantand : Aliluia !

Icosul 2 :

Mucenice de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii imparatului de a ucide pe toti cei ce cheama numele lui Iisus, cel rastignit, ci mai vartos luminat L-ai marturisit pe El. Si ca alt Pavel pe toti ai invatat sfanta credinta, iar multa inchinare la idoli, cea fara de Dumnezeu, o ai dezradacinat. Pentru aceea vrednic esti a auzi de la noi acestea:

Bucura-te, ca afara de Dumnezeu, n-ai ales mai mult;
Bucura-te, ca vointei imparatului nu te-ai supus;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu cel adevarat L-ai marturisit luminat;
Bucura-te, ca trupul tau vitejeste nu l-ai crutat;
Bucura-te, ca tu credinta cea in Iisus Hristos o ai marturisit;
Bucura-te, ca pe vrajmasii Crucii i-ai biruit;
Bucura-te, ca locuitorilor Tesalonicului alt Pavel te-ai aratat;
Bucura-te, ca pe ei credinta cea in Hristos i-ai invatat;
Bucura-te, ca cinstea tiranului imparat o ai batjocorit;
Bucura-te, ca de sfaturile lui te-ai lepadat;
Bucura-te, ca de darurile lui te-ai ingretosat;
Bucura-te, ca plata pentru dreapta credinta de sus ai luat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Condacul 3 :

Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Dimitrie, care te lumina si te inteleptea prin fapte bune, ca pe o scara mergand din putere in putere, viteaz ostas te-ai aratat al cerescului Imparat, Iisus. Netemandu-te de neputinciosul imparat pamantesc, Imparatului Hristos cu mare glas ai cantat : Aliluia !

Icosul 3 :

Ravnind, ai ravnit pentru dreapta credinta a lui Hristos, pe care o aveai pururea in inima ta, rabdatorule de chinuri; mai inainte de a veni Maximian in Tesalonic, ai incredintat averea ta slugii tale Lupu, ca sa o imparta la saraci, iar tu, sfinte, prin rugaciuni si post, te-ai gatit spre nevointa, stand cu indrazneata cugetare; pentru aceea iti zicem:

Bucura-te, ca momirea imparatului intru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca ai marturisit luminat tuturor un Dumnezeu in Sfanta Treime;
Bucura-te, ca de credinta parintilor tai tare te-ai tinut;
Bucura-te, ca n-ai ingaduit a se huli credinta cea dreapta;
Bucura-te, ca buna pilda cetatenilor Tesalonicului te-ai facut;
Bucura-te, ca negutatoria sufletului bine o ai chibzuit;
Bucura-te, ca adevarata credinta o ai inaltat;
Bucura-te, ca nedumnezeirea de tot o ai nimicit;
Bucura-te, ca bogatia ta intru nimic o ai socotit;
Bucura-te, ca toata averea la saraci o ai impartit;
Bucura-te, folositor si ajutator de obste;
Bucura-te, aparatorule cu deosebita trebuinta pentru mine;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 4 :

Fiind instiintat imparatul de credinta ta, viteazule marturisitor, a venitian Tesalonic, inaintea caruia stand, cu indrazneala ai marturisit pe Hristos, Dumnezeu adevarat, iar multimea de zei cea paganeasea o ai ocarat; de care el foarte maniindu-se, a poruncit sa te inchida in temnita, unde intrand tu, cuvios suflet ai cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 4 :

Foc arzator avand in sufletul tau, fericite Mucenice Dimitrie, pentru dragostea Celui dorit al tau, intru nimic socotind chinuriie, intarit de darul Lui, vesel ai intrat in temnita, sezand ca intru o camara luminoasa, rugandu-te si cantand psalmi; pentru care de la noi auzi acestea :

Bucura-te, ca ai fost imputernicit cu darul lui Hristos;
Bucura-te, ca pe vrajmasi, cu rabdare i-ai biruit;
Bucura-te, ca pentru Hristos in temnita ai fost dat;
Bucura-te, ca pe diavolul l-ai infiorat;
Bucura-te, ca temnita tie camara luminoasa s-a aratat;
Bucura-te, ca in ea, cu cantari si doxologii pe Dumnezeu ai laudat;
Bucura-te, ca, ingradindu-te cu semnul crucii, pe scorpie ai calcat;
Bucura-te, ca ea, calcata fiind, nevatamat ai ramas;
Bucura-te, ca ai urat dregatoria pamanteasca de proconsul;
Bucura-te, ca cereasca ostasie ai indragit;
Bucura-te, ca parintilor tai prin rugaciuni ai fost dat;
Bucura-te, ca toata cetatea s-a bucurat de nasterea ta;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 5 :

Paganul imparat, indeletnicindu-se cu jocuri in arene, multi din crestini erau ucisi de catre un om, puternic luptator, anume Lie, din neamul vandalilor; aceasta faradelege nesuferind-o crestinul Nestor tanarul, aprins de ravna a alergat la tine in temnita, spunandu-ti si cerand binecuvantare si rugaciuni ca sa-l poata birui; iar tu, Sfinte Mucenice, nadejde avand in Cel ce te intarea pe tine, insemnandu-l cu semnul Crucii, i-ai zis : du-te, ca pe Lie vei birui si pentru Hristos vei marturisi, cantand dimpreuna : Aliluia !

Icosul 5 :

Tanarul Nestor, nadejde in Dumnezeu avand prin tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, indata alergand la acea priveliste, cu mare glas a strigat : o Lie, vino sa ne luptam si amandoi; iar imparatul vazandu-l tinerel si frumos, chemandu-l la sine i-a zis : nu vezi pe cati a omorat Lie ?, momindu-l cu fagaduinta de a-l trage la un gand cu dansul. Iar el nevrand a strigat : Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi. Si indata s-a apucat cu Lie la lupta, si aruncandu-l in sulitele cele ascutite, l-a dat la amara moarte, si asa s-a plinit proorocia ta, sfinte; pentru care te intampinam cu aceste laude :

Bucura-te, ca mandria lui Lie ai surpat;
Bucura-te, ca pe Nestor cu Lie a se lupta l-ai indemnat;
Bucura-te, ca prin semnul Crucii ai zis ca-l va birui;
Bucura-te, ca la amara moarte l-ai dat;
Bucura-te, ca tanarul Nestor, reazem tare in Hristos si in ale tale rugaciuni a avut;
Bucura-te, ca de nadejdea sa n-a fost lipsit;
Bucura-te, ca proorocia ta, sfinte, s-a plinit;
Bucura-te, ca si Nestor pe Hristos a marturisit;
Bucura-te, ca el la momirile imparatului nu s-a supus;
Bucura-te, ca si lui cununa frumoasa la ceruri i-ai arvunit;
Bucura-te, ca din porunca imparatului, de Marcian capul i s-a taiat;
Bucura-te, ca sufletul lui la ceruri cu mucenicii s-a numarat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 6 :

Fiind instiintat nebunul imparat, cum ca tu, Mucenice Dimitrie, ai fost pricinuitor pierzarii lui Lie, s-a mahnit foarte, mai mult decat ar fi cazut din imparatia sa, si indata a poruncit ostasilor, ca asemenea cu sulitele sa fii strapuns; iar tu, vrednicule de lauda, asteptai cugetand la bunatatile ce aveai a le dobandi si cantand lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 6 :

Sezand tu in temnita, viteazule mucenice, a cautat spre tine Domnul de sus, cercetandu-te prin ingerul Lui care ti s-a aratat ca o preafrumoasa cununa din rai intru lumina mare, pe care punand-o pe capul tau, ti-a zis : pace tie, patimitorule al lui Hristos, Dimitrie; imbarbateaza-te, intareste-te si biruieste pe vrajmasii tai; iar tu sfinte, ai raspuns; ma bucur intru Domnul si ma veselesc intru Dumnezeu, Mantuitorul meu; aprins de dragostea Lui, doreai a-ti varsa pentru Dansul sangele tau, pentru care noi te laudam asa :

Bucura-te, ca sezand tu in temnita vesel te-ai aratat;
Bucura-te, ca Hristos din ceruri spre tine a cautat;
Bucura-te, ca cercetare de la El prin ingeri ai primit;
Bucura-te, caci cu frumoasa cununa din rai intru lumina mare la tine a venit;
Bucura-te, ca vederea ingerului mult te-a bucurat;
Bucura-te, ca el capul cu cununa ti-a incununat;
Bucura-te, ca primind cununa, din inima ai multumit;
Bucura-te, ca pe vrajmasul foarte mult l-ai scarbit;
Bucura-te, ca pace, imbarbatare si intarire, prin inger ai luat;
Bucura-te, ca prin rabdare intemeietor dreptei credinte te-ai aratat;
Bucura-te, ca intru dansul bucurandu-te te-ai veselit;
Bucura-te, ca pentru Dansul sangele a-ti varsa ai dorit;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 7 :

Incepand a se lumina de ziua, au intrat ostasii in temnita la tine, mare mucenice, aflandu-te stand vesel la rugaciune, si andata a inceput a te strapunge cu sulitele; iar tu, nevoitorule, cu suflet viteaz ai ridicat mana dreapta, impungandu-te intaia sulita in coasta, inchipuind astfel patima lui Hristos, Domnul tau, Cel cu sulita impuns; in mainile Lui ti-ai dat sfantul tau suflet, cantand : Aliluia !

Icosul 7 :

Cumplit si fara crutare, ostasii au strapuns trupul tau, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, mare mucenic, incat pamantul s-a rosit cu sangele tau, facandu-te priveliste ingeriior si oamenilor; iar tu, rugandu-te din adancul inimii, ai ramas pana la sfarsit cu multumire rabdand si neclintit din dreapta credinta; pentru care primeste de la noi acestea :

Bucura-te, ca intrand ostasii in temnita, vesel te-au aflat stand la rugaciune;
Bucura-te, ca indata au inceput cu sulitele a te strapunge;
Bucura-te, caci cu suflet viteaz mana dreapta ai ridicat;
Bucura-te, ca intaia sulita coasta ta a strapuns;
Bucura-te, ca patima lui Hristos, Domnul tau, ai inchipuit;
Bucura-te, ca impungere in coasta ca si El ai primit;
Bucura-te, ca pamantul cu sangele tau s-a rosit;
Bucura-te, ca priveliste ingerilor si oamenilor te-ai facut;
Bucura-te, ca sulitele vesel le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin ele sufletul tau in mainile lui Dumnezeu l-ai dat;
Bucura-te, ca tare ca un diamant te-ai aratat;
Bucura-te, ca pana la sfarsit, multumind din adancul inimii, te-ai rugat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 8 :

Mucenice de trei ori fericite, dandu-ti sfantul suflet in mainile Domnului tau, Caruia cu credinta ai slujit, s-a dus sa petreaca in locasurile cele ceresti impreuna cu cetele mucenicilor; trupul tau aruncat fara de cinste zacea la pamant, iar oarecare din credinciosi noaptea mergand l-au luat si l-au ingropat, cantand toti lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 8 :

Dupa ingroparea ta, credincioasa sluga ta Lupu, spre semnul dragostei luand haina si inelul muiate in sangele tau, sfinte, multe feluri de boli prin ele se tamaduiau si duhurile cele necurate se goneau; de care minune instiintandu-se tot Tesalonicul, necredinciosul imparat Maximian a poruncit ca si pe fericitul Lupu sa-l prinda si sa-i taie capul; si asa sluga cea buna dupa stapanul sau, adica dupa tine, Sfinte Dimitrie, s-a dus la Domnul; pentru care noi iti cantam asa:

Bucura-te, ca trupul tau strapuns fiind a ramas jos;
Bucura-te, ca Iisus crestetul tau l-a incununat frumos;
Bucura-te, ca nevointa ta cea muceniceasca acum ai savarsit;
Bucura-te, caci cu mucenicii in locasurile ceresti esti preamarit;
Bucura-te, ca de la pamint la cele ceresti te-ai ridicat;
Bucura-te, caci cu mucenicii dimpreuna te-ai numarat;
Bucura-te, ca lui Lupu, credincioasa sluga ta, haina si inelul tau i-ai dat;
Bucura-te, ca prin ele feluri de boli ai vindecat;
Bucura-te, ca si lui din porunca lui Maximian i s-a taiat capul;
Bucura-te, ca el, dupa tine, stapanului sau, a urmat;
Bucura-te, cel ce credincioailor esti izvor de minuni nedesertat;
Bucura-te, ca demoniior esti rana anevoie de vindecat;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 9 :

Deasupra mormantului tau, sfinte, fiind zidita o biserica mica, in care se savarseau multe minuni si feluri de vindecari bolnavilor se da, un boier credincios, anume Leontie, din partile Iliricului de boala grea fiind cuprins, adus si pus fiind unde sfintele tale moaste erau in pamant ascunse, indata a dobandit tamaduire, sculandu-se sanatos; pentru care, multumind lui Dumnezeu si pe tine, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, preamarindu-te, a cantat : Aliluia !

Icosul 9 :

Vrand vindecatul boier Leontie a zidi o biserica mare si frumoasa, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, spre semn de multumire, daramand pe cea mai mica, a inceput a sapa santurile spre temelie. Dar, o minune ! A aflat sfintele tale moaste intregi si nestricate, curgand din ele mir binemirositor, unde, adunandu-se poporul, cu bucurie scotandu-le din pamant, multime nenumarata de bolnavi se tamaduia; iar Leontie, plin de veselie, ridicand degrab la acel loc biserica frumoasa si minunata, intr-ansa a pus cinstitele tale moaste, in racla de mult pret; deci bucurandu-ne si noi de aceasta, graim catre tine asa :

Bucura-te, ca pe Leontie de boala grea l-ai vindecat;
Bucura-te, ca el spre multumire biserica in numele tau a ridicat;
Bucura-te, ca tu har de a face minuni de la Dumnezeu ai luat;
Bucura-te, ca trupul tau iarasi noua l-ai dat;
Bucura-te, ca indata ce din pamant s-a ivit, mir de buna mireasma la toti a tins;
Bucura-te, ca pe multi de felurite boli i-ai izbavit;
Bucura-te, ca inauntrul bisericii cu cinste de preoti s-a asezat;
Bucura-te, caci credinciosii de aceasta s-au bucurat;
Bucura-te, ca intregi sfintele tale moaste se pazesc;
Bucura-te, ca cei ce patimesc si cu credinta nazuiesc la ele, se tamaduiesc;
Bucura-te, vas de mir neimputinat si de feluri de boli vindecator;
Bucura-te, ca pentru toti esti de daruri impartitor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 10 :

Binecredinciosul Leontie, voind a se intoarce la Iliric, a vrut sa ia o parte din sfintele tale moaste, ca si acolo in patria sa sa zideasca o biserica in numele tau, sfinte; iar tu, aratandu-te, l-ai certat, ca sa nu indrazneasca a lua ceva, iar el luand numai giulgiul muiat in sangele tau si o parte din aurarii, in racla de aur le-a pus si ducandu-se, a cantat lui Dumnezeu : Aliluia !

Icosul 10 :

Minuni multe facand tu, sfinte, prin giulgiul tau, lui Leontie aratandu-te pe cale, l-ai izbavit de furtuna ce-l ameninta si vrand cu ai sai a trece raul Istrului i-ai spus sa ia racla cu giulgiul in mainile sale si sa nu se teama; asemenea si tuturor celor ce nazuiesc cu credinta la tine le esti de obste folositor si grabnic ajutator; pentru care-ti cantam asa :

Bucura-te, ca pe Leontie, ce din sfintele tale moaste a vrut sa ia, l-ai certat;
Bucura-te, ca giulgiul muiat in sangele tau, spre mangaierea lui l-ai dat;
Bucura-te, ca de furtuna ce-l ameninta, aratandu-te, l-ai izbavit;
Bucura-te, caci cu giulgiul tau fara vatamare l-a trecut;
Bucura-te, ca el, sosind la Sirmion, in biserica ce zidise tie, acest odor a dat;
Bucura-te, ca si acolo multi se indulcira de minuni si tamaduiri;
Bucura-te, ca pe Marian, eparhul Iliricului, de buba grea l-ai tamaduit;
Bucura-te, ca pe unul ce era indracit l-ai izbavit;
Bucura-te, ca pe altul ce ii curgea sange l-ai izbavit;
Bucura-te, ca foametea ce era in cetatea ta o ai potolit;
Bucura-te, ca pe locuitorii ei, din primejdia ce-i ameninta, i-ai izbavit;
Bucura-te, ca celor ce vindeau grau, aratandu-te aievea, le-ai poruncit sa inoate spre Tesalonic;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 11 :

Sfesnic cu totul luminos fiind cinstitele tale moaste, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, pus in sfesnicul bisericii lumineaza pe toti cei ce cu credinta alearga la ele; deci de un dar ca acesta sa nu ne lipsesti si pe noi sfinte, cei ce cu dragoste ne aflam stand inaintea sfintei tale icoane; cu multa smerenie inchinandu-ne, cerem a fi scutiti de orice potrivnice intamplari iar mai ales de infricosatoarea groaza a cutremurului si a ne invata sa cantam lui Dumnezeu, dimpreuna cu tine : Aliluia !

Icosul 11 :

Evlaviosul imparat Justinian a trimis in Tesalonic barbati cinstiti sa ia o parte din sfintele moaste, spre sfintirea bisericii pe care din nou o zidise; ajungand ei la Tesalonic si de racla ta apropiindu-se, o, minune ! deodata a iesit foc si scantei de vapaie spre toti slobozind si un glas din foc infricosator zicand : stati si nu indrazniti; iar ei spaimantati de frica au cazut si intorcandu-se inapoi au spus imparatului cele ce s-au facut, aducand intru mirare pe toti; pentru care te laudam asa :

Bucura-te, ca foc si scantei de vapaie s-au vazut din racla sfintelor tale moaste;
Bucura-te, ca minunea aceasta pe multi i-a ingrozit;
Bucura-te, ca in vis lui Onisifor, aprinzatorului de lumini, te-ai aratat;
Bucura-te, ca fapta sa, cu iubire de oameni, o ai mustrat;
Bucura-te, ca ai poruncit lui sa o paraseasca si sa se pocaiasca;
Bucura-te, ca pe el, l-ai facut a se rusina, trezindu-se din sonm;
Bucura-te, ca a doua oara iarasi aievea l-ai mustrat;
Bucura-te, ca de glasul tau ca de un tunet la pamant zacea ca un mort;
Bucura-te, ca venindu-si el intru sinesi singur a marturisit fapta sa;
Bucura-te, ca spaimantandu-l, singur a spus tuturor mustrarea ta;
Bucura-te, caci cu minunile tale pe popor ai veselit;
Bucura-te, ca vrei ca toti sa se mantuiasca de la Dumnezeu;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 12 :

Stand inaintea lui Hristos, Cel ce te-a intarit spre patimire, prealaudate Mare Mucenice Dimitrie, de la Dansul dar ai luat a vindeca pe toti de patimile sufletesti si trupesti; rugamu-ne deci tie, sfinte, ca cel ce ai indrazneala multa, nu inceta mijlocindu-ne sufleteasca mantuire noua, celor ce cinstim a ta pomenire si cantam neincetat : Aliluia !

Icosul 12 :

Cu cantari cinstim pomenirea ta, fericim chinurile tale si indelunga-rabdarea ta, marim si laudam minunile tale, vitejia si barbatia ta cea nebiruita; bine te cuvantam ca pe un mare ajutator si pazitor lumi, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie, si din inima graim tie acestea :

Bucura-te, ca pe episcopul cel prins de barbari l-ai slobozit;
Bucura-te, ca pe el la cetatea ta Tesalonic l-ai povatuit;
Bucura-te, ca pe cele doua fecioare, ce au cusut chipul tau, le-ai izbavit;
Bucura-te, ca pe rapitorul lor l-ai lasat batjocorit;
Bucura-te, ca degraba le-ai adus pe ele, dimpreuna cu chipul, la biserica din Tesalonic;
Bucura-te, ca acel chip inaintea altarului spre lauda ta s-a pus;
Bucura-te, ca vazindu-se ele desteptate langa mormantul tau s-au bucurat;
Bucura-te, ca cei adunati acolo, pentru minune au saltat;
Bucura-te, ca de multe ori cetatea ta de navalirea barbariior o ai izbavit;
Bucura-te, ca pe multi din robia barbarilor i-ai slobozit;
Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii esti vorbitor;
Bucura-te, ca tuturor de obste catre Stapanul ne esti mijlocitor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

Condacul 13 :

( acest condac se zice de trei ori )

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

O, rabdatorule de chinuri al lui Hristos, Izvoratorule de mir, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, aceasta a noastra rugaciune, ce aducem tie acum cu umilinta, primeste-o, si de bolile sufletesti si trupesti si de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, cu rugaciunile tale cele bineprimite catre Dumnezeu, ne pazeste, ca impreuna cu tine in veacul ce va sa fie, sa cantam Lui : Aliluia !

Apoi se zice iarasi Icosul intai

Credinta adevarata invatand-o, Mucenice Dimitrie, de la parintii tai, ai vietuit pe pamant prin darul lui Dumnezeu ca un inger, luminat marturisind si invatand pe toti apoi cu milostenie, cu neincetate rugaciuni si cu chinuri. Pentru care noi aducem tie aceste cantari de lauda :

Bucura-te, ca tu ca un inger pe pamant ai vietuit;
Bucura-te, ca luminat pe Hristos ai marturisit;
Bucura-te, ca din parinti binecredinciosi ai rasarit;
Bucura-te, ca dreapta credinta pana la sfarsit o ai pazit;
Bucura-te, ca prin postire si rugaciuni necontenite, ingerilor te-ai asemanat;
Bucura-te, ca prin faceri de bine si lacrimi, pe demoni i-ai infricosat;
Bucura-te, nemuritoare odrasla a cetatii Tesalonicului;
Bucura-te, reazem neclintit al Iliricului;
Bucura-te, saditorule al crestinatatii;
Bucura-te, dezradacinatorule al paganatatii;
Bucura-te, ca intru primejdii lumii esti mare aparator;
Bucura-te, ca celor ce cu credinta nazuiesc la tine le esti gata folositor;
Bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

si Condacul intai

Invatatorului dreptslavitoarei credinte celei intru Hristos, surpatorului si rusinatorului paganatatii, Izvoratorului de mir, Marelui Mucenic Dimitrie, ostasul cel adevarat al lui Hristos, care s-a aratat Bisericii ca un soare si mare aparator credinciosilor, toti acum cantari de multumire si laude din suflet cu dorire aducandu-i sa-i cantam : bucura-te, Izvoratorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie !

duminică, 17 octombrie 2010

"Cuvant", de Tudor Arghezi

"Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mica, o carticica.
Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel
Pe-o foaie de trestie-ngusta.
O harpa: am ales o lacusta.
Cimpoiul trebuia sa fie un scatiu.
Si nu mai stiu...

Farmece as fi voit sa fac
Si printr-o ureche de ac
Sa strecor pe un fir de ata
Micsorata, subtiata si nepipaita viata
Pana-n mana, cititorule, a dumitale.

Macar cateva crampeie,
Macar o tandara de curcubeie,
Macar nitica scama de zare,
Nitica nevinovatie, nitica departare.
As fi voit sa culeg drojdii de roua,
Intr-o carticica noua,
Parfumul umbrei si cenusa lui,
Nimicul nepipait sa-l caut vrui,
Acela care tresare
Nici nu stii de unde si cum.

Am rascolit pulberi de fum..."


Poezia este un joc, prin care poetul vrea sa ofere cititorului imaginea unei lumi nevazute, impalpabile (vezi srofa I).
Universul miniatural se insufleteste datorita harului creatorului, unde cuvantul pare sa devina un instrument muzical, parte dintr-o orchestra; textul se naste prin cantecul violoncelului, al harfei si al cimpoiului.
De notat este ca universul marunt este o lume plina de poezie, dar si fragila totodata.
Cuvantul "carticica" semnifica pretuirea pe care o are autorul pentru carte.
Cuvantul "slove" sugereaza ideea ca arta cuvantului scris este foarte veche.
Metafora din versul "Si din intelesuri furnicile" sugereaza ca ele, cuvintele, "aduna", cu harnicie, cu dibacie, semnificatii multiple, pe care cititorul este chemat sa le descifreze.
Strofa a doua exprima ideea ca poezia este un mister.
Triplul epitet "Micsorata, subtiata si neipaita viata" il caracterizeaza pe poet ca pe un creator care scoate la iveala viata necunoscuta a maruntelor efemere.
In ultimul vers din aceasta strofa, poetul i se adreseaza, din nou, cititorului, cu aceeasi prietenie cu care i se adreseaza si in strofa intai, insa si cu un anume respect ("a dumitale").
Prin puterea lui, cuvantul poate crea sau poate distruge; cuvantul este atotputernic.
Metaforele din versul "parfumul umbrei si cenusa lui" sugereaza fictiunea si imaginatia care trebuie sa roduca emotie si incantare in inima cititorului.
Lumea descrisa fiind infinita, autorul isi propune sa infatiseze "macar" o parte din ea. Aceasta limitare (sugerata prin repetarea, de trei ori, a cuvantului "macar", si de doua ori a cuvantului "nitica") nu strica insa frumusetea poeziei. Astfel, metaforele "tandara de curcubeie" si "scama de zare" sugereaza ca lumea marunta este frumoasa si plina de stralucire; descrisa in poezie, ea aduce pace in suflet, asa cum curcubeul anunta inseninarea vremii.
Poezia il va face pe cititor sa devina, din nou, copil, sa se intoarca la starea adamica a constiintei.
Dorind sa puna in "carticia" lui puritatea condensata (metafora "drojdii de roua"), autorul cauta necunoscutul (metafora "Parfumul umbrei si cenusa lui"), pentru a scrie o poezie originala, cititorul descoperind rostul poeziei, al creatiei, care este unul grav, ce trece de lumea vizibilului, a realului, dar si a jocului imaginativ al eului poetic (vezi ultimele 4 versuri).
Versul ultim indeamna la meditatie asupra creatiei, pentru care poetul a depus efort si a investit talent.

NU UITATI: Poezia "Cuvant" deschide volumul "Carticica de seara" (1935), putand fi considerata o "prefata" poetica adresata cititorului.
Titlul, "Cuvant", ilustreaza creatia artistica, opera literara.
Masura versurilor variaza de la 4 la 16 silabe; ritmul este trohaic.
Predomina rima imperecheata, care alterneaza cu versuri libere (fara rima).
Din punct de vedere morfologic, unele verbe ("vrui", "am voit", "as fi voit") arata intentia poetului de a realiza acest act de creatie, iar altele ("am ales", "sa umplu", "sa fac", "sa strecor", "sa culeg", "sa caut") sugereaza complexitatea muncii de poet. Frumusetea ei consta in indoiala care-l stapaneste pe creator ("Si nu mai stiu..."), sentiment care da nastere unor noi cautari.
Cuvantul-cheie al poeziei este "carte", cu forma diminutivata "carticica", termen prin care autorul isi denumeste opera, asa cum o face si in poezia "Testament".

"Lumina lina", de Tudor Arghezi

"Cum te gasesti, usoara zburatoare,
Zacand aci, pe-o margine de drum,
Si nu dormind intr-un polen de floare,
Invaluita-n aur si parfum?

Neascultand de vantul de la stup,
Te-ai aruncat in plasa verde-a zilei
Si darurile-acum, ale zambilei,
Puterile-amortite ti le rup.

Voind sa duci tezaurul de ceara,
Te prabusisi din drumul cel inalt.
Cine-o sa vie, trupul tau de-afara
Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?

Cu aripa-n tarana si in vis,
Strange la piept comoara ta deplina,
Cat te iubesc, frumoasa mea albina,
Ca sarcina chemarii te-a ucis!"

In prima strofa, poetul se adreseaza direct albinei, printr-o sintagma in cazul vocativ ("usoara zburatoare"). Epitetul accentueaza fragilitatea micutei zburatoare, aflata intr-o situatie dramatica. Drama este cu atat mai zguduitoare, cu cat aceasta fiinta gingasa, obisnuita sa se odihneasca intr-un univers plin de stralucire si mireasma, conturat de metaforele "aur" si "parfum", apare in postura trista de a zacea in colb, "pe o margine de drum".
Poetul nu intelege situatia neobisnuita in care se afla albina, nu stie cum a cazut "usoara zburatoare" la "margine de drum".

Strofa a doua aduce raspunsul la intrebarea anterioara.
Neurmand drumul firesc si lipsit de primejdii, sugerat de metafora "vantul de la stup", albina este atrasa de chemarea inaltimilor si se arunca nechibzuita in "plasa verde-a zilei", metafora pentru inselatoarea natura, care ascunde, dincolo de verdele proaspat prin care ispiteste, nenumarate primejdii, care o pandesc la fiecare zbor
Plapanda vietuitoare este atrasa si de "darurile" zambilei, insa acestea se dovedesc mai presus de propriile puteri. Ea cade victima acestei aspiratii spre implinirea menirii sale, aceea de a purta, intr-un efort suprem, darurile naturii, spre stup.
Strofa a treia amplifica drama albinei.
Metafora "tezaurul" semnifica lucrul cel mai de pret pe care il poarta albina: polen, nectar, miresmele dulci ale florilor.
Indurerat peste masura, poetul i se adreseaza direct albinei, printr-o tulburatoare interogatie retorica: "Cine-o sa vie, trupul tau de-afara / Sa-l caute si-n jur sa sufle cald?".
Metafora "drumul cel inalt" amplifica inaltimea idealului spre care aspira mica vituitoare, perfectiunea.
Se observa si antiteza intre teluric, pamantesc, si cosmic.
Strofa a patra amplifica drama albinei, in fata careia poetul se inclina cu admiratie si compasiune.
Metafora "comoara" subliniaza darul cel mai de pret pentru care s-a jertfit albina.
Epitetul "deplina" semnifica implinirea creatiei prin sacrificiul suprem.
Poetul i se adreseaza albinei printr-o exclamatie retorica, in care admiratia se impleteste cu nostalgia.
Epitetul "frumoasa" exprima duiosia poetului fata de mica vietuitoare, a carei frumusete exterioara vine din frumusetea interioara, morala, din taria cu care a luptat pentru a-si implini visul.
Adjectivul posesiv "mea" sugereaza ca poetul impartaseste acest ideal de a atinge absolutul. Acesta isi marturiseste crezul artistic: incununarea operei prin insusi sacrificiul de sine.

Tema poeziei este jertfa creatorului pentru a-si desavarsi creatia.

Prima si a treia strofa au rima incrucisata; a doua si a patra strofa au rima imbratisata.

Timpurile perfect simplu si perfect compus ("te prabusisi", "te-ai aruncat") ale modului indicativ subliniaza consecintele dramatice ale eforturilor albinei; timpul prezent al modului indicativ semnifica prezenta eului liric.
Forma de viitor popular a modului indicativ ("o sa sufle") exprima o incercare posibila, dar iluzorie.
Conjunctivul prezent ("sa caute" etc.) accentueaza ideea de incercare posibila, dar zadarnica.

Titlul poeziei, alcatuit dintr-un substantiv comun, simplu ("lumina") si un adjectiv propriu-zis ("lina")accentueaza ideea de creatie sublima, de perfectiune prin jertfa.

Masura versurilor este de 10-11 silabe.

Poezia este alcatuita din 4 catrene, fiind publicata in primul volum de versuri, "Cuvinte potrivite", aparut in anul 1927.

Poezia se incadreaza in genul liric, intrucat autorul isi exprima, in mod direct, propriile idei, ganduri, atitudini (mila, duiosia, compasiunea fata de soarta micii zburatoare, dragostea, regretul), prin intermediul limbajului artistic, trezind in sufletul cititorului puternice emotii si sentimente.