Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

marți, 22 decembrie 2009

"Multi ani!"

...Ne purtăm paşii, an de an, elegant, cu demnitate, sau nu... Mergem înainte şi totuşi... Uneori avem impresia că lucrul X sau Y s-a mai întâmplat, am mai dat peste el. Oare de ce?
Alteori, mergând, uităm să mai privim Cerul, floarea, norul sau pomul, frunzele lui. Nici nu ştim când vremea a trecut, când toamna, iată, ne-a părăsit şi-am fost binecuvântaţi cu strop gingaş de nea... E decembrie, e... Undrea, e luna lui Crăciun. Aleile şi toate câte ne-nconjoară sunt pregătite de sărbătoare, peste tot, în noapte, vezi brăduţi împodobiţi cu globuleţe strălucitoare, beteală multicoloră şi luminiţe câte vrei; magazine pline de dulciuri, de jucării, ce râd tainic în ferestre, aşteptând sosirea vreunui Moş Crăciun. Şi ne simţim mai uşori, mai buni, sufletele ne sunt inundate de căldură, de binecuvântată pace. De ce? Pentru că se Naşte Domnul cel Bun. Hristos se naşte în mijlocul nostru, Hristos se naşte în mijlocul întregii lumi, în mijlocul pământului, în peşteră. Hristos se naşte în sufletele celor ce cred. Cum? Dăruind şi dăruindu-se. Atât!
Ne aflăm, în prezent, aproape de mijlocul sărbătorilor de Crăciun, care au început încă de la 30 noiembrie şi au ca punct final praznicul Întâmpinării Domnului (2 februarie). Este o perioadă legată de personalitatea lui Iisus.
Cea mai mare Taină a creştinătăţii este, desigur, Naşterea Mântuitorului Hristos.
Fecioara L-a născut pe Ziditorul tuturor, fără de stricăciune, într-o peşteră săracă. Acolo L-a pus în ieslea dobitoacelor. Iar cei trei magi, văzând o stea care mergea de la miază-zi spre miază-noapte, L-au aflat pe Hristos Domnul şi, căzând, I s-au închinat, dăruindu-i ce aveau mai de preţ: aur (pentru că este Împăratul Împăraţilor, Împăratul Universului), smirnă ( pentru jertfa Sa) şi tămâie (pentru că este Arhiereul Arhiereilor). Este rezumatul condacului „Fecioara astăzi” (strofa I): „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte / Şi pământul peştera Celui neapropiat aduce; / Îngerii cu păstorii slavoslovesc / Şi magii cu steaua călătoresc. / Căci pentru noi s-a născut Prunc tânăr, / Dumnezeu Cel mai’nainte de veci.”
Steaua ce li s-a arătat magilor reprezintă cunoştinţa, Lumina (cf.prof.Sabin Preda).
Hristos merge cu magii, este în Stea, este Lumină. Lumina care a biruit întunericul păcatelor noastre, Scânteia răcoritoare, dătătoare de viaţă.
Magii caută Adevărul, cu sinceritate. Ei sunt reprezentanţii înţelepţilor vremii şi, deşi erau haldei (păgâni), anticipează ideea de mântuire la care au acces toţi.
În noaptea sfântă a Crăciunului, pe lângă versurile colindătorilor , ce se împletesc cu muzica duioasă a Îngerilor din înălţimi – căci numai în Naşterea Mântuitorului se unesc cele Cereşti cu cele pământeşti -, întâlnim şi un alt obicei, preluat de la germani: pomul (bradul) de Crăciun, care se îmbodobeşte în Ajunul Crăciunului.
Bradul se împodobeşte cu beteală, globuleţe, lumânari, în vârful său punându-se o stea, iar sub cetina-i verde cadourile pentru cei mici şi pentru cei mari. În tot acest timp se cântă „O, brad frumos!”.
Colindele sunt de două feluri: religioase şi laice. Cele religioase, creaţii ale unor teologi subtili, din care reiese o acţiune permanentă de catehizare, se referă la istoria mântuirii, prezentând, în structuri poetice deosebite, conţinutul celor 7 taine şi preceptele vieţuirii creştine, iar colindătorii îi preînchipuie pe cei 12 Apostoli ai lui Hristos, actul în sine fiind o Liturghie în miniatură: liturghia laică. Ne întâlnim, acum, cu Dumnezeu şi cu oştile cele îngereşti, cu Maica Domnului şi cu Sfinţii rugători, cu profeţii şi drepţii Vechiului Testament, cu Adam cel păcătos, cu Irod cel plin de răutate, cu Steaua ce străluceşte, cu Pilat nevinovat şi “Maica Sântămărie”, cu “Sfânt Nicoară”, cu “Iuda vânzătorul” şi cu Botezul lui Hristos în Iordan, când s-a sfărâmat zapisul pe care Adam
l-a dat diavolului; cu Judecata de Apoi, “Când va sta Hristos în jeţ / Ca să judece pe toţi, / Pe cei vii şi pe cei morţi”, cu Pluguşorul şi Sorcova etc., care au o funcţie evidentă de propiţiere, de urare.
Textul Pluguşorului este cel mai expresiv (cf.prof.univ.dr.Sabina-Cornelia Ispas), este foarte unitar, având funcţie expiatorie, care se manifestă, în cadrul comunităţii, cu aceleaşi funcţii de protejare pe care le au MOLITFELE Sfântului Vasile cel Mare.
În Pluguşor, seceratul revine, în exclusivitate, părţii feminine.
O etapă superioară în desfăşurarea dramatică a Pluguşorului o reprezintă însămânţarea, simbol al Parabolei Semănătorului, pe care a spus-o Iisus ucenicilor Săi.
Tot pe 1 ianuarie, copiii merg cu Sorcova.
Crengile înflorite ale Sorcovei sunt mlădiţele puse la înflorit de Sfântul Andrei, o reiterare a Parabolei Viţei-de-vie şi a mlădiţelor sau coardelor care ies din ea.
Vegetalul acesta învigorat este şi simbolul Crucii, substanţă vegetală pe care S-a răstignit Iisus, Cel care a adus această renaştere.
Vegetalul care ne atinge la 1 ianuarie e dătător de viaţă veşnică.
Colindele (religioase şi laice) sunt scrise în ritmul vioi al poeziei populare; cele religioase au finalul construit sub forma unei laude, a unei constatări sau a unei rugăminţi adresate lui Dumnezeu: “Pe Fiul în al Său Nume / Tatăl L-a trimis în lume / Să se nască / Şi să crească, / Să ne mântuiască » (« O, ce veste minunată ! ») ; « Fie lăudat, / Binecuvântat, / De-a pururi. Amin, / De-a pururi. Amin ! » (« Praznic luminos »).
Dintre toate sărbătorile creştineşti, niciuna nu s-a înveşmântat, la noi, într-o mai bogată revărsare de poezie şi cânt, de inspiraţie şi creaţie religioasă, ca Sărbătoarea Sfintei Naşteri!
Vă doresc să vă bucuraţi de acest lanţ de sărbători creştine, din care străluceşte, precum un Soare, Naşterea Domnului Hristos! Lăsaţi ca acest Soare să vă inunde inimile, iar steluţele de nea să vă facă să visaţi etern.
Să fiţi darnici, să fiţi buni, să dăruiţi, oricui, şi nu numai acum, în prag de Sfânt Crăciun, ci mereu, din prea plinul sufletului vostru, ori poate să vă dăruiţi!
“Mulţi ani!”


Nicoleta Enculescu

joi, 10 decembrie 2009

Si s-a lansat!!!





Tuturor celor care au avut şi au încredere în mine, în puterea mea de a dărui lumii Viaţă din Viaţa mea, Suflet din Sufletul meu, de a fi OM, le mulţumesc. Sper să nu-i dezamăgesc şi să primească, ca pe un DAR BUN, la ceas de-aniversare sau de... Moş Crăciun, acest gest al meu: de a le dedica întâia-mi carte de versuri.
VĂ MULŢUMESC PENTRU CĂ AŢI FOST ALĂTURI DE MINE LA ACEST EVENIMENT SPECIAL PENTRU SUFLETUL MEU, PENTRU CĂ NU MI-AŢI REFUZAT INVITAŢIA!

sâmbătă, 5 decembrie 2009

FLACARA ARZAND



In curand o sa-mi apara (saptamana viitoare) aceasta carte de versuri!!! Va voi tine la curent si va rog sa fiti si voi prezenti, la acest eveniment! Va astept, cu drag!

P.S. Care a fost punctul de plecare al acestei cărţi ce astăzi –iată!- a ieşit de sub teascuri? Pierderea şi, totuşi, regăsirea –sub un alt chip – a prieteniei, a înţelegerii, a OMENIEI, a dăruirii de sine, a smereniei şi echilibrului interior şi exterior: Daniela (DANIELA Neagu) şi... Georgiana (doamna preoteasă GEORGIANA Bărîcă).
Când spun “Dani”, “Daniela”, spun puritate, spun floare-de-colţ, înmiresmată de aerul Primăverii... O floare ce şi-a scuturat, din păcate, prea de timpuriu, petalele pe aleile cenuşii ale vieţii. Numai la ea Cuvântul devenea precum briza mării, o răcoare a dimineţii, în care ţi se descoperea –sau, poate, ţi se redescoperea- Adevărul... Adevărul tuturor lucrurilor, măsura lor.
Era un om bun, Dani, era un om care te ajuta să înfrunţi răul cu demnitate, cu “fruntea sus”, care te ajuta fără a-ţi pretinde ceva în schimb, chiar fără a-i cere ajutorul. Simţea, din ochi, dintr-o privire, când ceva nu era în regulă cu tine, şi-atunci te ajuta. Te ajuta, chiar dacă, uneori, ea întâmpina, la rându-i, greutăţi. Te ajuta cu orice aveai nevoie: material, cu-o vorbă bună, c-un sfat înţelept. Lecţiile sale de bunătate şi de dăruire de sine ar trebui să ni le însuşim cu toţii! Uneori, stau şi mă-ntreb: cum de-a încăput un suflet atât de mare într-un om atât de mic? Şi tot eu îmi răspund: în cei mici, şi puri, Sfântul Duh îşi face sălaş. Şi, la o adică, Dumnezeu-Drăguţul este Cel ce face minuni!
O minune a fost c-am întâlnit-o, o minune a fost –dacă stau bine şi mă gândesc- modul în care am întâlnit-o: datorită Părintelui Vasile Gavrilă, preotul paroh al “Bisericii Studenţeşti”. Nu ştiu dacă Sfinţia Sa îşi mai aduce aminte, însă eu păstrez vie, în memorie, întâmplarea din acea zi...
O minune este şi că, de-acolo, de sus, unde a ajuns de şi-a ciocnit tâmpla de stele şi de nori pufoşi şi de argint, încă se roagă pentru noi. Ne priveşte cu ochi de înger şi îi simţim –noi, cei ce-am cunoscut-o, îndeajuns de bine, desigur!- aripa de nea mângâindu-ne fruntea. Cel puţin, eu aşa o percep: ocrotindu-mă, ocrotindu-mă mereu, ocrotindu-mă din înălţimi.
Spuneam de minuni. Spuneam că Dumnezeu face minuni. Da, aşa este! O altă minune a fost şi întâlnirea-mi cu doamna preoteasă GEORGIANA Bărîcă, care a venit ca o alinare, ca o mângâiere a sufletului meu trist şi răvăşit, când Viaţa tocmai îmi surâsese atât de... ironic, în faţă!...
Nu-i pot spune prietenă (deşi, poate, ar fi mai nimerit –ar spune unii!-), îmi este, însă, ca o soră, ca o MAMĂ, uneori ca amândouă sau ca cele trei la un loc. Cert este că... NU ŞTIU CE-AR FI FOST CU VIAŢA MEA DACĂ N-AR FI APĂRUT, DACĂ N-AR FI EXISTAT!... Ea, UNA, ştie –şi are răbdare!- să mă asculte şi-mi îndreaptă paşii, când se topesc, încet-încet, în... smoala timpului... Şi, deşi –uneori- mai foloseşte (metaforic, vorbind) “pălmuţa”, ÎI MULŢUMESC CĂ EXISTĂ, CĂ ÎMI ESTE APROAPE şi aşa aş vrea să rămână mereu. De-aceea, în zborul tău lin, Dani, în zborul tău alb şi pur, din zi sau din noapte, roagă-L pe Bunul Dumnezeu să nu-mi mai... fure persoanele dragi inimii mele, iar dacă vrea s-o facă, neapărat, atunci să nu mi le mai dăruiască, dintru început! Cel puţin, dacă mi le dăruieşte, să mi le lase, întru bucuria sufletului meu. O bucurie caldă, “mai dulce decât mierea şi ca fagurele de miere”. O bucurie plină..., plină de Soare, de Lumină...
Somn bun, Dani, somn lin, pe-o rază de Soare, de Stea...

vineri, 4 decembrie 2009

Un Sfant in viata: Parintele Arhimandrit VENIAMIN MICLE

Il gasiti la Sfanta Manastire Bistrita Olteana, din comuna Costesti, sat Bistrita, judetul Valcea, cod postal 247116, telefon 0723.047.589; arhim.veniamin.micle@iplus.ro . Sper sa nu se supere ca am postat aici adresa si numarul de telefon al Sfintiei Sale, insa, pe mine, sfaturile Preacuviosiei Sale m-au ajutat enorm. Parintele are HAR!