Marul Toamnei...

...Am privit, seara, soarele-n asfintit si el semana cu un mar.
...Am privit un mar, rosu-auriu, si mi-am dat seama ca priveam o particica din soarele serii de toamna...
...Am privit, apoi, la amandoi: si la Soare, si la mar, si mi-am dat seama ca erau frati, gemeni, sortiti sa traiasca unul aici, pe Pamant, si altul acolo, sus, in inaltul Cerului senin...
...Am privit, apoi, la amandoi: si la Soare, si la mar, si mi-am dat seama ca erau frati gemeni... Atunci, m-am ridicat in varful picioarelor, am intins mana spre cer si-am apucat soarele de-o raza... L-am adus pe Pamant si l-am asezat langa mar, dar, in clipa aceea, a cazut o frunza... Venise toamna si soarele se prefacuse intr-un mar rosu-auriu si dulce, si plangea...
...Am mangaiat noul mar si l-am asezat, frumos, pe-o raza de stea... Degeaba! Se preschimbase iar' in Soare, insa Cerul era sangeriu... Atunci, am plans si eu...

Bucuresti, 19 august 2009