Sfanta Manastire Bistrita-Olteana, com.Costesti, jud.Valcea. Aici se afla moastele Sf.Grigorie Decapolitul

Cel mai scump odor duhovnicesc al Olteniei este racla cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita - Valcea. Ctitorie mare, din secolul al XV-lea, fondata de boierii Craiovesti, Manastirea Bistrita a avut un important rol duhovnicesc de-a lungul celor cinci secole de existenta. In centrul activitatii sale duhovnicesti au stat dintotdeauna moastele Cuviosului Grigorie Decapolitul. In jurul sfantului s-au adunat generatii intregi de calugari iubitori de Hristos, care se straduiau dupa puteri sa-i urmeze nevointa. Aici alergau boierii, sfetnici ai voievozilor, si insisi domnitorii ca sa se roage si sa ceara ajutorul sfantului. In jurul lor ingenuncheau taranii nostri iubitori de Dumnezeu, si-i cereau usurare in boli, mangaiere si cele de
folos in viata.
Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul sunt dintre cele mai vechi din tara, dupa cele de la Suceava, si sunt foarte cinstite de credinciosi, mai ales de cei din zona subcarpatica. Iar pentru credinta lor, ca si pentru petrecerea ingereasca a Cuviosului Grigorie, aici se fac numeroase minuni. Sfintele lui moaste sunt intregi si binemirositoare. Ele se afla in racla de argint, in partea stanga a naosului, unde se fac zilnic rugaciuni de lauda si de cerere in cinstea Sfantului Grigorie, pentru mangaierea credinciosilor.

Scurt istoric

Sfantul Grigorie Decapolitul era de loc din Isauria - Asia Mica, grec de neam, nascut in secolul al VIII-lea. Din tinerete, renuntand la casatorie, s-a dus la manastire si a ajuns calugar desavarsit. Apoi, pe vremea iconoclasmului, a marturisit despre sfintele icoane in multe cetati: Bizant, Isauria, Roma si Tesalonic. La batranete s-a urcat singur pe Muntele Olimpului si a sihastrit acolo in mari si grele nevointe, in ispite si lupte de la diavoli. Apoi, imbolnavindu-se de hidropica, a coborat din munte si s-a savarsit la Constantinopol, in secolul al IX-lea. Cuviosul Grigorie, zis si Decapolitul, a fost preot, mare pustnic si nebiruit aparator al sfintelor icoane. Oricand era gata
sa-si dea si viata pentru ele. Pentru sfintenia vietii lui, l-a proslavit Dumnezeu cu neputrezirea trupului si cu darul facerii de minuni, atat in viata, cat si dupa mutarea sa. Auzind de aceste sfinte moaste, boierii Craiovesti, Barbu, Parvu, Danciu si Radu, ctitorii Manastirii Bistrita Olteana, au rascumparat cu bani si au adus cu multa cheltuiala sfintele moaste ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, in ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). Pana astazi se afla facator de minuni, precum si sfanta manastire de multe primejdii este ferita si pamantul acesta multa folosinta si ajutor are, si cine merge la sfantul cu smerenie si cu credinta, afla folos si tamaduire, atat
trupeste, cat si sufleteste".
Din anul 1490 pana astazi sfintele moaste se afla nestramutate de la Manastirea Bistrita. Datorita deselor atacuri si incursiuni ale ungurilor asupra Tarii Romanesti, calugarii din Manastirea Bistrita Olteana au sapat in secolul al XVI-lea o pestera foarte ascunsa in stanca, la un kilometru de manastire, unde ascundeau moastele Sfantului Grigorie in vremuri de primejdie. Cu timpul in aceasta pestera s-a facut un mic paraclis pictat, de o rara frumusete, numit Paraclisul Sfantului Grigorie. In vremuri de restriste, aici se ascundeau sfintele moaste, dimpreuna cu calugarii; iar in paraclis se facea zilnic Liturghia si toata pravila. Ultimul calugar care s-a nevoit singur in pestera Sfantului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Manastirii Bistrita. A
decedat in anul 1958. Singura data cand s-a incercat stramutarea sfintelor moaste ale Cuviosului Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita Olteana, a fost in vara anului 1948. Membrii Sfantului Sinod au hotarat ca aceste sfinte moaste sa fie stramutate la catedrala episcopala din Ramnicu Valcea. Dar credinciosii din satele Bistrita si Costesti, care sunt foarte legati duhovniceste de Manastirea Bistrita si de moastele Sfantului Grigorie, s-au opus. In ziua cand s-a
pregatit procesiunea de transportare a sfintelor moaste spre Ramnicu-Valcea, satenii au iesit foarte revoltati inaintea preotilor. Femeile plangeau de-a lungul soselei, iar altele s-au asezat in mijlocul drumului, iar barbatii erau hotarati sa intoarca sfintele moaste inapoi. A fost o zi grea pentru toti! A fost o zi de doliu pentru credinciosi, fiind amenintati sa ramana fara moastele Sfantului Grigorie, singura lor mangaiere in necazuri. Despre aceste lucruri insa nu s-a vorbit aproape nimic. Dar credinciosii nu uita! Ei trebuie crezuti, iertati si admirati. Ca ei apara mai tare ca noi credinta. Ei respecta si transmit traditia, se roaga mai mult ca noi, se smeresc mai mult, sufera mai mult si plang mai mult ca noi! De aceea au nevoie de parinti duhovnicesti, de cuvinte
blande si de mangaiere, mai mult ca noi toti. Stramutarea sfintelor moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul, din vara anului 1948, nu s-a mai facut. De la marginea satului Bistrita s-au intors inapoi la ctitoria fericitului Barbu Craiovescu, unde au stat nestramutate cinci sute de ani. Atunci si taranii s-au intors la casele lor impreuna cu femeile si copiii. S-a facut din nou liniste la Manastirea Bistrita. Dar dupa cativa ani, calugaritele de aici au fost transferate la alte manastiri, soborul lor s-a risipit in toate partile si Manastirea Bistrita a ramas goala. In chiliile maicilor au fost adusi cateva sute de copii saraci si redusi mintal, ca sa fie reeducati aici. Liturghia zilnica si pravila calugareasca au incetat din anul 1960. Singure moastele Sfantului Grigorie Decapolitul,
uitate de cei mai multi, stateau de veghe permanent in biserica. In prezent, dupa ani de trista amintire pentru Biserica Ortodoxa Romana, lucrurile s-au schimbat si la frumoasa manastire valceana, unde se afla sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul. Viata monahala a renascut si aici, ca pretutindeni. Sute, mii de pelerini, din toate partile, alearga la sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul, dobandind sanatate si ajutor.

Dintre minunile Sfantului Grigorie Decapolitul

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul s-au aratat de la inceput facatoare de minuni, mai ales vindecari de boli si izbaviri de grele cumpene si primejdii. Batranii satelor, calugarii si, in ultimii ani, calugaritele din partea locului, marturisesc ca aici veneau tot felul de bolnavi din imprejurimi si din alte regiuni ale tarii si, dupa rugaciuni facute la moastele Sfantului Grigorie, se vindecau de suferintele lor. Una din cele mai mari minuni savarsite de Cuviosul Grigorie este faptul ca, cu rugaciunile lui, sute de ani a fost crutata Manastirea Bistrita Olteana de pustiire, de foc, de daramare, de tot felul de primejdii. Atat ea, cat si vietuitorii acestui sfant lacas au fost paziti de marile nenorociri care au bantuit peste alte manastiri. Apoi, cu rugaciunile Sfantului Grigorie, aici s-a dus o viata duhovniceasca deosebita, de adevarati calugari si schimnici. Prezenta moastelor Sfantului Grigorie era permanent un ajutor, un indemn si, in acelasi timp, o obligatie morala de traire adevarata, dupa Sfanta Evanghelie, de sporire si crestere in Duhul Sfant. Manastirea Bistrita a dat, de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, calugari cu viata sfanta, duhovnici renumiti, stareti mari si ierarhi numerosi in trecutul Bisericii romanesti.



SE SPUNE CA TREBUIE SA TRECI, DE TREI ORI, PE SUB RACLA CU MOASTELE SFANTULUI GRIGORIE DECAPOLITUL, TIMP IN CARE SA-TI PUI TREI DORINTE.
"Nenumarate sunt minunile savarsite in tara noastra de Sfantul Grigorie in cele cinci sase secole de cand sfintele sale moaste se odihnesc pe pamantul binecuvantat al Romaniei. Prin mijlocirea sa catre milostivul Dumnezeu a fost salvat orasul Bucuresti de ciuma din 1765 si Oltenia de lacuste, in 1779; a fost izbavita tara de "ciuma lui Caragea" (1813) si Craiova de "cholera morbus" (1831).
Secole de-a randul, in timp de seceta indelungata, s-au facut, cu sfintele moaste, procesiuni pentru ploaie. Penultima a avut loc in anul 1993, prin satele din sudul Olteniei. De atunci, regiunea a fost binecuvantata, dupa ani de seceta, cu ploi abundente si aducatoare de roade bogate."
(Din cartea "Rugaciunile Sfantului Grigorie de la Manastirea Bistrita", a arhimandirtului Veniamin Micle)

Viata Sfantului

"Nascut la anul 780 in cetatea Irinopolis din Decapolia, localitate in Asia Mica, tanarul Grigorie isi petrece viata in familie, invatand carte si participand cu dragoste si credinta la slujbele bisericesti. Patruns in adancul sufletului sau de cuvintele evanghelice ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos, citite de preot la Sfanta Liturghie, renunta la toate bunurile si placerile acestei lumi trecatoare si alege viata calugareasca.
Bland, smerit si ascultator, monahul Grigorie este inconjurat cu dragoste de multimea calugarilor din manastire.
Dorind viata pustniceasca, unde sa petreaca in nevointe si osteneli mai aspre, primeste binecuvantarea staretului de a se retrage intr-o pestera singuratica. Aici, Cuviosul Grigorie traieste in post, rugaciune si priveghere de toata noaptea, avand de infruntat nenumarate ispite din partea diavolilor, dar ii biruieste cu ajutorul harului divin.
Ajuns la treapta sfinteniei, Cuviosul Grigorie primeste porunca de la Dumnezeu sa plece in lume, ca sa predice invatatura ortodoxa, atacata atunci de unii necredinciosi, cunoscuti sub numele de iconomahi, pentru ca erau impotriva sfintelor icoane. Cuvantul sau inflacarat rasuna in principalele orase ale imperiului, de la Efest la Tesalnic si de la Roma la Constantinopol, salvand multime de crestini de la eresul pierzator de suflete.
Prin harul Duhului, predicile Sfantului Grigorie erau insotite de minuni mai presus de fire. Gazduit de un sarac, ii binecuvanteaza casa care se indestuleaza cu toate cele necesare traiului; reda vederea unei tinere; tamaduieste numerosi demonizati si epileptici; vindeca un monah muscat de vipera; izbaveste o femeie de patima desfraului. Avea darul prevederii viitorului, iar lucrurile deveneau sfintite prin prezenta sa.
Trecerea la cele vesnice a Sfantului Grigorie s-a petrecut la 20 noiembrie 842, fiind ingropat in Manastirea Sfintilor Serghie si Vah din Constantinopol. Mormantul sau devine indata loc de tamaduire al bolilor nevindecabile; un garbov, un epileptic si un indracit se vindeca prin atingerea de sfintitul sau trup; un barbat si o femeie se izbavesc de durerea capului. Chiar uleiul din candela de la mormantul sfantului devine facator de minuni pentru cei credinciosi.
Auzind despre viata sfanta si puterea tamaduitoare a Sfantului Grigorie Decapolitul, marele ban al Olteniei, Barbu Craiovescu, merge la Constantinopol si cumpara sfintele moaste (turcul i-a cerut atatia galbeni cat va cantari trupul Sfantului, insa el, Sfantul, s-a facut atat de usor, incat Barbu Craiovescu a platit o nimica toata! Si... toata lumea cunoaste aceasta intamplare!); le aduce si le aseaza in vestita sa ctitorie de la Bistrita, in anul 1497."
(Din cartea "Rugaciunile Sfantului Grigorie de la Manastirea Bistrita", a arhimandritului Veniamin Micle)
Acatistul Sfantului Grigorie Decapolitul si 3 rugaciuni


Condacul 1
Aparatorul nostru si folositorul cel fierbinte, dupa datorie multumiri aducem tie, Sfinte, noi, cei izbaviti din nevoi cu rugaciunile tale. Ci ca cel ce ai catre Domnul indrazneala, din toate primejdiile izbaveste-ne pe noi, ca sa-ti cantam tie: Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Icosul 1
Ingereasca viata alegand a petrece pe pamant, Parinte, ca sa te bucuri cu ingerii in ceruri, ai parasit toate cele veselitoare ale lumii si ranindu-te cu dumnezeiasca dragoste ai alergat la limanul cel de mantuire al sihastriei; pentru care noi minunandu-ne zicem tie:
Bucura-te, ca din pruncie ai ridicat pe umeri Crucea Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai uitat dorul parintilor tai;
Bucura-te, ca ai ales fecioria mai mult decat nunta;
Bucura-te, ca ti-ai logodit tie curatia;
Bucura-te, ca nu te-ai amagit ca Adam prin lacomie;
Bucura-te, ca prin postire ai domolit saltarile trupului;
Bucura-te, ca ai castigat in inima ta frica Domnului;
Bucura-te, ca dintr-insa ai nascut duh de mantuire;
Bucura-te, caci cu secera rugaciunii ai curatit spinii patimilor;
Bucura-te, caci cu plugul infranarii ai arat pamantul sufletului tau;
Bucura-te, ca ai semanat intr-insul semintele dreptei credinte;
Bucura-te, ca dintr-insele odraslesti noua roadele tamaduirilor;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 2-lea
Vazandu-se pe sine Sfantul izbavit de grijile lumesti, tainuindu-se de slugile sale, a alergat la parintele si pastorul care l-a invatat randuiala vietii sihastresti, si l-a trimis a se nevoi cu pustnicii cei ce petreceau acolo aproape de dansul si cu care a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Intelegerea cea razvratita a raucredinciosului egumen cunoscand-o, cu indrazneala l-ai infruntat in sobor, mustrandu-l; iar el, trufasul, maniindu-se, a poruncit ca sa te bata fara de mila; tu, insa, primind multimea loviturilor ca niste roua cereasca, multumit-ai lui Dumnezeu; pentru care noi, laudand ravna ta cea dumnezeiasca, graim tie:
Bucura-te, ca ai vadit cu indrazneala eresurile celor raucredinciosi;
Bucura-te, ca ai fugit de locuinta cea impreuna cu dansii;
Bucura-te, ca pentru dreapta credinta primind rani te bucurai ca apostolii;
Bucura-te, aparatorul dogmelor celor sobornicesti si apostolesti;
Bucura-te, ravnitorul vietii ingeresti;
Bucura-te, locuitorul pustiei cel ales;
Bucura-te, ca prin varsarile lacrimilor ai stins focul pacatului;
Bucura-te, ca prin starile la privegheri ai adormit valurile patimilor;
Bucura-te, caci cu dumnezeiasca smerenie ai smerit rautatea vrajmasilor diavoli;
Bucura-te, ca nu te-ai amgait de nalucirile lor cele prefacute in chip de lumina;
Bucura-te, ca prin sihastrie te-ai aratat ca un pom rasadit langa izvoarele apelor;
Bucura-te, caci cu lucrarea cuvantului te-ai aratat vita multroditoare;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 3-lea
Puterea Celui Prea Inalt, prin rugaciunile tale cele primite pogorandu-se, a alungat pe diavolii care te suparau si te luptau spre pacatul trupesc; de care izbavindu-te in vis prin venirea Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu, ce s-a aratat in chipul maicii tale, ai cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Avand dorire sa vezi pe fratele tau cel dupa trup, ai trimis la dansul pe ucenicul tau; iar tu, fiind cuprins de lumina cereasca, ce s-a pogorat peste tine, ai petrecut, in buna mireasma, multe zile, pana ce s-a intors ucenicul; atunci, te-ai desteptat; iar el intelegand acea taina preamarita, a grait catre tine:
Bucura-te, vazatorule de ceresti vedenii;
Bucura-te, locas de cereasca lumina;
Bucura-te, ca prin buna mireasma a ei te-ai izbavit de curgerea sangelui;
Bucura-te, ca printr-insa ai scapat de patimi si de supararile diavolilor;
Bucura-te, ca, rastignindu-te lumii, Domnului te-ai adus jertfa;
Bucura-te, caci cu sudorile sihastriei ai stins carbunii patimilor;
Bucura-te, ca ai fost pilda tuturor spre mantuire;
Bucura-te, ca pe multi mantuiti ai adus Domnului;
Bucura-te, temelia cea neclintita a pustnicestilor stradanii;
Bucura-te, ca ai inflorit ca un trandafir si crin bine mirositor in vaile sihastriei;
Bucura-te, ca de la cer ai primit dar in chipul focului;
Bucura-te, ca ai stralucit mai mult decat soarele;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!
Condacul al 4-lea
Vifor de ganduri indoite avand Sfantul pentru vedenia de care a fost uimit in multe zile, a chemat pe unchiul si parintele sau, Simeon, ca sa vina la dansul; de la care luand buna incredintare ca vedenia aceea n-a fost de la intunecatii diavoli, ci dumnezeiasca si ingereasca, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Auzit-ai glas din cer strigandu-te ca pe patriarhul Avraam: iesi din pamantul tau si din rudenia ta si mergi in pamantul in care vei putea sluji lui Dumnezeu; si indata ascultand dumnezeiasca porunca, sculandu-te, te-ai dus; pentru aceea graim:
Bucura-te, ca te-ai facut urmator lui Avraam cu credinta;
Bucura-te, caci ca dansul ai parasit patria si neamul;
Bucura-te, cu Isaac mostenitorule al credintei;
Bucura-te, cu Iacob minte vazatoare de Dumnezeu;
Bucura-te, noule Moise cu nerautatea;
Bucura-te, noule David cu blandetea;
Bucura-te, ca te-ai aratat nou Iov cu rabdarea;
Bucura-te, ca ai ravnit curatia lui Iosif;
Bucura-te, ca pentru credinta te-ai aprins cu ravna ca Ilie;
Bucura-te, caci cu indrazneala ai mustrat ca Botezatorul;
Bucura-te, barbat al doririlor duhului, noule Daniile;
Bucura-te, profet vazator de cele viitoare;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 5-lea
Stea neratacita, mult-luminoasa, povatuita de Duhul Sfant, te-ai aratat in pustietati si in orase, stralucind cu minunile, diavolii izgonind si bolile tamaduind; pentru care, de catre toti vestindu-se minunile tale, cu multumita se aduce lui Dumnezeu cantare: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Vazand popoarele faptele tale cele bune si viata ta cea mai presus de om, cu credinta au alergat ca la un trimis al lui Dumnezeu, primind folosul cererilor; cu care si noi impartasindu-ne de facerile tale de bine, dupa Evanghelie preamarind pe Tatal ceresc, cu multumire cantam tie:
Bucura-te, ca ai imbogatit pe cel sarac din Priconis, ca marele Nicolae;
Bucura-te, ca te-ai aratat cu blandete catre cel ce te-a batut ca pe o iscoada;
Bucura-te, ca ai vadit avutia lui Mercurie ca era din nedrepte agoniseli;
Bucura-te, ca ai izbavit din mare pe calugarul ce-ti slujea tie;
Bucura-te, ca la Roma te-ai aratat mare facator de minuni;
Bucura-te, ca de acolo ai fugit de lauda oamenilor;
Bucura-te, ca in Sicilia ai izgonit pe balaurul ce se pornise asupra ta;
Bucura-te, ca acolo pe femeia cea desfranata o ai indreptat la pocainta;
Bucura-te, caci cu rugaciunea ta catre Dumnezeu ai imblanzit pe cetatenii idrisini;
Bucura-te, ca in chip nevazut ai trecut prin oastea de saracini;
Bucura-te, ca ai vindecat mana ce se uscase a saracinului, pe care o ridicase ca sa te junghie;
Bucura-te, caci cu rugaciunile tale s-a tamaduit cel indracit;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 6-lea
Propovaduitor, purtator de Dumnezeu fiind, ai invatat a ne inchina Treimii in Unime si Unimii in Treime, si facandu-te vas ales ca marele Pavel, te-ai aprins de ravna, dorind de mucenicie pentru sfintele icoane; iar Dumnezeu te-a pazit in viata aceasta ca sa folosesti multora care au cantat Lui: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Stralucind tu ca al doilea Pavel in Tesalonic, petreceai in multe lipsuri dintre cele ale vietii trupesti; dar Dumnezeu, purtand grija de tine, te hranea prn cinstita femeie, ca pe Ilie prin corbi si ca pe Daniil in groapa leilor prin ingeri; iar noi, laudand credinta ce aveai catre Dumnezeu, in Care ai nadajduit, graim tie:
Bucura-te, ca in multa lipsa fiind, nu ai slabit nevointele sihastriei;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos ai rabdat foamea si lipsa de imbracaminte;
Bucura-te, ca ai folosit pe femeia cea saraca cu izvorarea de smoala;
Bucura-te, ca ai vadit pe cel ce ascunsese din milostenia cea randuita pentru saraci;
Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel nebun, indracit, ce sarise in spatele tau;
Bucura-te, ca ai vadit pe calugarul ce se prefacea ca este indracit;
Bucura-te, caci cunoscand viclesugurile diavolilor, ca pe niste paianjeni le-ai risipit;
Bucura-te, ca intru toate desavarsit i-ai rusinat pe ei;
Bucura-te, ca mai inainte ai spus pristavirea stalpnicului si a celor doi frati;
Bucura-te, ca, asemenea, ai vestit si altui batran sa-si gateasca mormantul;
Bucura-te, caci cunoscand cu duhul, ai infruntat pe cel ce nu ingropase pe cel mort gasit pe cale;
Bucura-te, ca destepti mintea celor ce sunt ingropati in mormantul lenevirii;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!
Condacul al 7-lea
Vrand odinioara sa mergi in partile slovenilor, spre a vietui in mai multa liniste acolo, mergand putin pe cale, te-ai intors degrab, caci ai cunoscut urgia lui Dumnezeu ce era sa cada peste putin timp asupra lor; iar ucenicul tau, spaimantandu-se de mai inainte cunostinta ta, a cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Aratat-a Dumnezeu, prin tine, minune preamarita, cu boierul cel inchis in temnita, caci, hotarat fiind el de pierzare, ai cunoscut aceasta, cu darul lui Dumnezeu; pentru care, asemanandu-te marelui Nicolae, indata ai alergat la mai-marele cetatii si cu multa rugaciune l-ai izbavit din amara moarte; iar el, aducandu-ti multumire, a grait catre tine:
Bucura-te, izbavitorul celor osanditi la moarte;
Bucura-te, ajutatorul celor in primejdii;
Bucura-te, ca ai fost liman celor invaluiti de marea acestei vieti;
Bucura-te, ca din nevoi se izbaveau si se izbavesc cei ce cheama numele tau;
Bucura-te, ca mai inainte cunoscand venirea ucenicului tau, l-ai intampinat;
Bucura-te, ca ai izbavit de moarte pe cel muscat de vipera;
Bucura-te, ca ai izbavit pe fecioara de durerea ochilor si de orbire;
Bucura-te, ca ai tamaduit de raceala pe cel bolnav, ce se culcase pe patul tau;
Bucura-te, ca ai tamaduit pe cel bolnav de friguri, prin imbracarea cu rasa ta;
Bucura-te, ca ai izbavit pe o femeie saraca, bolnava de durerea capului;
Bucura-te, ca ai alungat pe diavolul din calugarul ce se chinuia rau;
Bucura-te, primeste de la noi, cei suparati de diavoli, de trup si de lume;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 8-lea
Straina viata petrecand pe pamant, fericite parinte Grigorie, cu totul ti-ai inaltat mintea catre cele ceresti, minunand pe ingeri si pe oameni cu rabdarea ta; pentru aceasta, acum, luand rasplatire de la Dumnezeu, canti Lui neincetat, impreuna cu ingerii: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Cu trupul ai fost intru cei de jos, ca un m, iar cu mintea nu te-ai dezlipit de cele de sus; pentru aceasta, te-ai invrednicit a scoate foc din gura ta, care ti-a luminat fata mai mult decat soarele; de care infricosandu-se ucenicul tau, i-ai poruncit, ca pana la sfarsitul tau, sa pazeasca taina, ferindu-te de lauda oamenilor; deci si noi, cu dansul, graim tie:
Bucura-te, cel ce ai lucrat privind spre cele de sus;
Bucura-te, ca intotdeauna ai privit la sfarsitul lucrarii celei de Dumnezeu iubita;
Bucura-te, ca pentru neincetatele rugaciuni ai primit de la Dumnezeu sabie aurita;
Bucura-te, caci cu dansa ai taiat spinul pacatului;
Bucura-te, ca, in trup fiind, ai auzit cantare ingereasca;
Bucura-te, ca prin curatia mintii te-ai invrednicit de taine dumnezeiesti ca acestea;
Bucura-te, caci cu vonta cea indreptata spre Dumnezeu te-ai indumnezeit dupa har;
Bucura-te, ca, in trup fiind, te-ai facut locas curat Prea Sfintei Treimi;
Bucura-te, ca in chip nevazut ai mers cu Ioane, ucenicul tau, pe cale;
Bucura-te, ca de multe ori te aratai unchiului tau in vremea rugaciunii;
Bucura-te, ca, mai inainte apucand, ai mantuit pe stalpnicul ce era sa cada in pacat;
Bucura-te, graim tie noi, cei ce ne izbavim de toate pacatele in toata vremea;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 9-lea
Toata latura Decapoliei, Asia, Bizantul, Tesalia, Roma, Rasaritul si Apusul propovaduiesc lucrarea minunilor tale, cu care pe multi din dureri si din necazuri i-ai izbavit, vrednicule de minune, pe cei ce au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Ritorii cei mult barfitori, care se falesc numai cu filozofia cea desarta, nu pricep cum tu, in trup muritor fiind, ai biruit hotarele firii, vietuind ca unul fara de trup, cu darul lui Dumnezeu; iar noi, multumire aducand Celui ce te-a marit in viata si dupa moarte, cantam tie:
Bucura-te, ca prin multa stradanie ai castigat intelepciunea cea de sus;
Bucura-te, cel ce ai defaimat intelepciunea cea desarta;
Bucura-te, cel ce ai fost dulce la cuvant si mangaietor in invataturi;
Bucura-te, cel ce multe cetati le-ai izbavit din ratacirea idolilor;
Bucura-te, ca corabia Bisericii lui Hristos la liman bun a ajunge te-ai nevoit;
Bucura-te, ca pentru dansa te-ai primejduit pana la moarte;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos te-ai nevoit pana la varsarea sangelui;
Bucura-te, caci cu ravna dreptei credinte te-ai facut mucenic fara de sange;
Bucura-te, ca ai marturisit pe Hristos a fi Dumnezeu si om;
Bucura-te, ca icoana ai zugravit intruparii lui;
Bucura-te, caci cu focul duhului ai ars barfelile ereticilor, ca pe niste neghina si pleava;
Bucura-te, caci cu lopata dreptei credinte le-ai vanturat pe ele;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!
Condacul al 10-lea
Voind a te asemana Stapanului Hristos, cu nerautate ai iubit pacea si dragostea, si n-ai rasplatit rau pentru rau; ci, pentru cei ce te-au napastuit si te-au batut, te-ai rugat, ca si Acela pentru rastignitorii Lui, si ca intaiul mucenic Stefan, pentru cei ce l-au ucis cu pietre; cu care, acum, bucurandu-te, canti lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Zid nebiruit, impotriva patimilor, si tare nesurpat al curatiei te-ai aratat, Parinte Cuvioase, caci, cu privegherea, izgonind somnul lenii, te-ai facut casa Duhului Sfant, si nici macar in somn sau in vis n-au putut diavolii cu naluciri sa te insele; pentru care noi, laudandu-te, graim catre tine:
Bucura-te, pazitorul cel ales al fecioriei;
Bucura-te, ca urmarea lui Hristos, ca Pavel, in trupul tau o ai purtat;
Bucura-te, ca esti numit cu numele privegherii;
Bucura-te, ca te-ai invrednicit de camara cea de mire a Mantuitorului Hristos;
Bucura-te, slujitorule al Prea Curatei Fecioare si Maicii lui Dumnezeu;
Bucura-te, aparatorule al cinstitei sale icoane;
Bucura-te, ca prin alegerea lui Dumnezeu, ca un vrednic ai primit preotia;
Bucura-te, ca ai adus lui Hristos jertfa cu inima curata;
Bucura-te, ca pe multi i-ai tras din adancul pierzarii de suflet;
Bucura-te, ca pe multi i-ai facut ingeri la minte;
Bucura-te, ca din poftele cele necurate izbavesti pe multi;
Bucura-te, ca potolesti aprinderea patimilor noastre celor trupesti;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 11-lea
Imparatul imparatilor si Dumnezeu, vrand sa te cheme la Sine, ca sa-ti rasplateasca, cu bogate daruri, pentru multe ostenelile tale, a ingaduit sa patimesti de boala cumplita; din care, dupa rugaciunea ta, izbavindu-te, ai cerut boala dropicii, prin care s-a facut mai mult aratata rabdarea ta; iar tu, pana la sfarsit, ai dat lui Dumnezeu lauda, cantand: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Faclie primitoare de lumina intelegatoare te cunoastem pe tine, Parinte, ca, ravnind la bunatatile cuviosilor celor mai inainte de tine, te-ai aprins de dumnezeiescu foc, pe care Domnul a venit sa-l arunce pe pamant si ai ars toata materia cea poftitoare de cele de jos si catre cunostinta cea dumnezeiasca ai povatuit pe cei ce au nazuit catre tine; pentru care graim tie:
Bucura-te, ca intru toate te-ai facut urmator al marelui Antonie;
Bucura-te, cel ce cunosti gandurile, ca marele Eftimie;
Bucura-te, cel ce infranezi poftele, ca Sava sfintitul;
Bucura-te, invatatorule al pustiei, ca marele Teodosie Chinoviarhul;
Bucura-te, cel ce iubesti tacerea, ca marele Arsenie;
Bucura-te, cel ce indrepti spre pocainta, ca Efrem Sirul;
Bucura-te, stalp al rabdarii si facator de minuni;
Bucura-te, aparatorule al dreptei credinte, ca marturisitorii Maxim si Teodor Studitul;
Bucura-te, ca ai vietuit in blandete si in nerautatea inimii;
Bucura-te, ca te-ai facut comoara a toata fapta buna;
Bucura-te, ca prin aceasta te-ai facut buna mireasma a lui Hristos;
Bucura-te, ca te desfatezi intru viata veseliei cea de taina;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 12-lea
Vrand unchiul si parintele tau sa te vada mai inainte de a trece tu din viata aceasta, ti-a scris sa mergi la dansul, aflandu-se inchis pentru sfintele icoane; iar tu, fericite, desi erai cuprins de boala, ai mers cale indelungata, ca un diamant mult-rabdator, si, sarutandu-va unul pe altul, si duhovniceste bucurandu-va, v-ati despartit; si, dupa patimirea unui an deplin in cumplita boala, ai adormit somnul cel cuvios al sfintilor, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cantand adormirea ta, te laudam, ca pe cel ce bine te-ai nevoit, alergarea ai savarsit, credinta ai pazit; pentru care marturie este cinstitul tau trup, care, cu darul lui Dumnezeu, se pazeste intreg si nestricat. Din el culegem noi nenumarate tamaduiri de boli, de faceri de minuni si graim tie, cu credinta:
Bucura-te, cel ce ai fost inger in trup si acum dantuiesti cu ingerii;
Bucura-te, sfinte, carre te veselesti cu toti sfintii;
Bucura-te, cu apostolii si cu mucenicii vorbitorule;
Bucura-te, cu cuviosii si cu dreptii locuitorule;
Bucura-te, ca dupa trup ti-a fost nasterea si cresterea Decapolia;
Bucura-te, ca in veci mostenesti Ierusalimul cel de sus;
Bucura-te, comoara nepretuita a Tarii Romanesti;
Bucura-te, ca de multe feluri de primejdii pe aceasta o pazesti;
Bucura-te, lauda cea de cinste a sfintei Manastiri Bistrita;
Bucura-te, podoaba a tot clerul bisericesc;
Bucura-te, mangaierea celor deznadajduiti;
Bucura-te, bucuria celor scarbiti;
Bucura-te, Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie!

Condacul al 13-lea
O, Parinte Sfinte, Prea Cuvioase Grigorie, placutule al lui Hristos si ajutorul tuturor celr din nevoi, care, in viata ta, pe pamant, dupa Evanghelie, ai fost lumina lumii, iar dupa moarte, din purtarea de grija a lui Dumnezeu, ai fost dat pazitor acestei tari crestinesti, Romania, Sfintei Manastiri Bistrita-Olteana, prin aducerea sfintelor tale maste, primind, acum, acest putin dar de la noi, smeritii, mijloceste catre Dumnezeu ca in veacul acesta sa ne izbaveasca de toata primejdia si neputinta, iar in cel viitor de vesnicele chinuri, si impreuna cu tine sa ne invredniceasca in pamantul celor vii sa cantam Lui:Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Urmeaza: Icosul 1 si Condacul 1


Rugaciune I
O, Prea Cuvioase Sfinte Grigorie, credem ca inca in trup vietuind te-ai facut locas Sfintei Treimi, la Care, acum, mutat fiind, neincetat te rogi, impreuna cu toti sfintii si cu Prea Curata Maica lui Dumnezeu, pentru intarirea sfintelor Biserici, a patriarhilor, a preotilor, a calugarilor, si pentru sanatatea si mantuirea tuturor dreptcredinciosilor crestini.
Cu umilinta cadem la sicriul sfintelor tale moaste si le sarutam cu dragost, rugandu-te: intareste si pazeste acest sfant locas, aceasta sfanta Manastire, care te are pe tine aparator intru sine, precum si toate orasele si satele, si pe toti locuitorii din ele. Nu trece cu vederea nici pe cei ce nazuiesc la sfintele tale moaste, care, cu credinta, cazand, se inchina si le saruta, rugandu-se a li se darui sanatate si izbavire de supararea duhurilor necurate si de alte boli nenumarate, care, dobandindu-si dorita izbavire si sanatate, impreuna cu noi lui Dumnezeu sa-I inaltam slava, iar tie, pentru datornica multumire, iti aducem icoasele acestea, intru care marim si laudam nevointele tale, privegherile, posturile, rugaciunile, luptele cu diavolii, bataile si toate ale tale fapte bune; pentru care toti zicem: Bucura-te, Prea Fericite Parinte, prea intelepte Grigorie!





Rugaciune II
O, intru tot Sfinte Prea Cuvioase Parinte Grigorie, cel ce din pruncie te-ai dat pe tine Domnului, ranindu-te de focul dragostei Lui si parasind toate desertaciunile lumii ca pe niste gunoaie, lasand si pe parintii tai, ai urmat, cu toata dragostea, dupa Dansul, iubindu-L mai mult decat toate bunatatile cele trecatoare ale lumii acesteia. Ca luminandu-ti-se ochii sufletului tau, cu toata curatia I-ai slujit Lui, ca un inger in trup, Care te-a preamarit cu darul facerii de minuni n viata si dupa moarte, ca asa mareste Dumnezeu pe cei ce-L slavesc pe El. De la Care, fericite, dupa multe trude si osteneli, ai aflat har si mila, ca sfintindu-te, privesti cu cetele ingeresti la lumina cea prea dulce a Prea Sfintei Treimi. Rugamu-te, dar, sfinte al lui Dumnezeu, primeste aceste rugaciuni de la noi, slugile tale, cei ce ne-am imbogatit cu sfintele tale moaste, care, cu darul lui Dumnezeu, revarsa mireasma buna si incuviintata celor credinciosi. Deci, avandu-te, catre milostivul Dumnezeu, bun partinitor, aducem tie aceasta putina a noastra rugaciune si fii folositor si rugator, pentru noi, catre Dumnezeu, ca, prin rugaciunile tale, sa fim aparati de luptatorii nostri vrajmasi, vazuti si nevazuti, izbavindu-ne si de toata ispita si necazul cel negandit si neasteptat, si de chinurile cele vesnice, ce vor sa fie, si sa aflam mila in ziua judecatii, si sa ne invrednicim si noi, cu tine, de nespusele bunatati, privind lumina cea prea dulce si desfatata a fetei lui Dumnezeu, marind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.




Rugaciunea a III-a
Fericite Parinte, cine va spune patimirile tale cele din sihastrie? Cine va grai nevointele tale, luptele cu demonii si petrecerea cea grea, lacrimile si zdrobirea inimii, postirea si lipsa de imbracaminte, chinul provocat de gerul noptii si de vanturi, si arsura soarelui? Ai trait in trup ca ingerii si acum pe toti credinciosii cu pomenirea ta ii veselesti. Pentru care roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa-i izbaveasca de ispitele celui viclean, Prea Cuvioase Grigorie, cu rugaciunile tale.
Toate cele pamantesti le-ai lasat; pe cele stricacioase si trecatoare nu le-ai luat in seama. Cu poruncile lui Dumnezeu luminandu-ti sufletul, Fericite Grigorie, impodobitu-te-ai cu stralucirea mintii si in pustie ai voit a te salaslui. Ai iubit desavarsit pe Hristos Care, venind impreuna cu Tatal si cu Duhul, a facut locas intru tine; si har de vindecari si de minuni ai primit, izgonind duhurile cele rele. Ca te-a preamarit pe tine Hristos Dumnezeu, pe Care roaga-L, Prea Cuvioase, sa mantuiasca sufletele noastre.
De petrecerea cea impreuna cu ingerii si de lumina vietii vesnice si de viata celor din lumina aducandu-ti aminte, ai fugit din lume si crucea ta cu bucurie luand, Parinte Grigorie, ai urmat Celui Ce S-a rastignit pentru tine si, prin aratare de inger, ai luat biruinta asupra demonilor, Prea Marite, savarsind minuni, iar acum te veselesti in lumina sfintilor. Pentru aceasta marim pomenirea ta, si ne rugam tie: roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.
Prea Cuvioase Parinte Grigorie, cu osardie, din pruncie, spre fapte bune nevoindu-te, te-ai facut vas ales al Sfantului Duh, de la Care ai luat lucrarea minunilor, ai indemnat pe oameni sa urasca placerile. Si acum, cu dumnezeiasca lumina, mai curat fiind stralucit, lumineaza si gandurile noastre, ale celor ce cu credinta te laudam pe tine si cu dragoste ne inchinam sfintelor tale moaste.
Prin infranare, ai ajuns viata cea desavarsita a faptelor bune, socotind pustia Ierusalimul cel ceresc. Prin multimea ostenelilor, ai primit vrednica rasplata; dimpreuna cu incepatoriile cetelor ceresti te bucuri, Prea Fericite, fiind mostenitor al bunatatilor celor vesnice si locuitor al Imparatiei Cerului. Pentru aceasta, purtatorule de Dumnezeu Grigorie, roaga-te Mantuitorului Hristos sa impace lumea si sa mantuiasca sufletele noastre. Amin.

Despre Sf.Manastire Bistrita-Olteana
:
"Ctitorie a boierilor Craiovesti, datand din jurul anului 1490, Manastirea Bistrita-Olteana se inscrie intre stravechile vetre monahale valcene.
Prima atestare documentara a manatirii se pastreaza in "Hrisovul de danie", apartinand lui Vlad Voda Calugarul, la 16 martie 1494.
In 1497, marele ban Barbu a adus, de la Constantinopol, moastele Sfantului Grigorei Decapolitul, originar din Decapolia Asiei Mici, mare aparator al dreptei credinte impotriva ereziei iconoclaste.
Aceasta prima ctitorie a fost puternic avariata de o expeditie armata a lui Mihnea cel Rau, in 1509. Dupa inlaturarea acestuia, banul Barbu, intors din pribegie, reface sfantul lacas, cu sprijinul lui Neagoe Basarab (1519).
Pictura bisericii a fost atribuita mesterilor Dumitru, Chirtop si Dobromir, de numele carora se leaga si fresca Manastirii Dealu, si executarea lucrarilor in piatra la ansamblul Curtea de Arges.
Astazi, se mai pastreaza, din ctitoria Craiovestilor, bisericuta Bolnitei (1520), inchinata "Schimbarii la Fata".
Ulterior, bisericii manastirii, in vremea vornicului Serban Cantacuzino, i-a fost adaugat un pridvor deschis, de zidarie pe stalpi de piatra, zugravit de Iosif ieromonahul si Hranite, in stil brancovenesc (1710).
Manastirea Bistrita-Olteana, centru de spiritualitate ortodoxa, este locul unde, dupa opinia unor cercetatori, s-a tiparit in tara noastra prima carte, "Liturghierul" slavon al egumenului Macarie.
Format la scoala bistriteana, Neagoe Voda redacteaza ampla opera pedagogica crestina, "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau, Teodosie".
Reprezentant al scolii slavo-romane, ieromonahul Mihial Moxa, autorul primei "Cronici Universale" (1620), a tiparit, in 1640, la Bistrita-Olteana, "Pravila de la Govora".
Scoala bistriteana de miniaturisti si copisti si-a continuat existenta pana in secolul al XVIII-lea.
In 1689, Constantin Brancoveanu daruieste manastirii policandrul ornat cu oua de strut, obiecte de cult, carti liturgice si clopotul mare, reparand asezamantul, zugravit apoi in 1820 de marele ban Grigore Brancoveanu.
Afectata de trecerea timpului si de cutremurul din 1898, ctitoria Craiovestilor necesita operatiuni de demolare si reconstructie. Lucrarile, incepute in 1846, de Gheorghe Bibescu, au fost incheiate de Serban Voda,la 15 august 1855, cand a fost sfintita biserica mare, inchinata "Adormirii Maicii Domnului".
Pictura noii biserici a fost executata de Gheorghe Tattarascu, in 1850, o pictura realista, dr monumentala, cu registre largi.
Catapeteasma a fost realizata la Viena, din lemn de tei, aurita.
Din 1948, prin Hotararea Sinodului, Manastirea Bistrita-Olteana este transformata in manastire de obste de maici, iar apoi, prin Decretul 410/1959, desfiintata.
In 1984, cu rugaciunile Sfantului Grigorie, manastirea revine in cadrul Episcopiei Ramnicului, incepand un amplu proces de revigorare a vietii monahale, su calauzirea Prea Sfintitului Gherasim."

PISANIE: "SFANTA ACEASTA SI DUMNEZEIASCA MONASTIRE POMENESTE A FI ZIDITA INTAI SI DIN TEMELIE DE BARBU CRAIOVESCUL, CARELE AICI SI INGERESCUL CIN AL CALUGARIEI MAI PRE URMA AU LUAT..." (1683)

(Informatii culese din pliantul de prezentare al Sfintei Manastiri)