de Ademar Barros, poet brazilian
"Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Margeam pe o plaja, iar Domnul pasea alaturi de mine.
Pasii mi se imprimau in nisip, lasand o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din
pasii nostri reprezinta o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am vazut toti
pasii nostri care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in anumite locuri, in loc de
doua urme, nu mai era decat una singura.
Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea decat o singura urma
corespundeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei
mele: zile de neliniste si de rea vointa, zile de egoism
sau de proasta dispozitie, zile de incercari si indoiala,
zile de nesuportat... Zile in care si eu fusesem de nesuportat.
Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-I reprosez:
Totusi, ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce
nu ti-ai pastrat promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele
mai grele momente din viata, in zilele cand aveam cea mai
mare nevoie de Tine?
Iar Domnul mi-a raspuns: Iubitul meu, zilele pentru care n-ai
vazut decat o urma de pasi pe nisip, sunt zilele in care
Eu te-am purtat pe brate!".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu