Multi parinti evita niste lucruri foarte importante in relatia cu copii lor: atentia acordata copilului, comunicarea si atentia asupra nevoilor copilului.
De aceea sugerez ca prin acest material sa aflam motivele incapatanarii copilului, deoarece aceasta indica starea psihica a copilului si totodata sa sugerez cateva metode eficiente:
1. In crizele emotionale (de tantrum, cum se numeste in termeni de specialitate), copilul este coplesit de emotie.Teama, respingerea lui de catre altii si intreruperile bruste pot fi conditii pentru starnirea unor astfel de valuri emotionale.
2. O poveste sau un film cu un monstru infricosator vazut dupa-amiaza il poate conduce spre o stare emotionala instabila pe care, chiar daca nu o manifesta imediat, la prima ocazie care va adauga "picatura emotionala", se va manifesta.
3. Daca iesi din incapere cand copilul este in plina criza lasandu-l acolo singur, nu faci decat sa-i inrautatesti situatia emotionala: copilul se simte abandonat. Furtuna emotionala il sperie si are nevoie sa te stie alaturi. Daca nu se manifesta prea violent, ia-l in brate si tine-l la piept. Exista sansa sa simta confortul imbratisarii tale si sa se linisteasca repede.
4. Indiferent cat dureaza criza, nu-i cere ce nu-ti poate da in acele momente. Nu negocia in timp ce tipa, urla, plange si este, in mod fundamental, speriat.
5. Incearca sa nu te lasi purtata de grija pentru ceea ce spun ceilalti. Daca sunt sau au fost parinti, vor intelege. Nu ei sunt acum importanti. Totul este ca tu sa te stapanesti.
6. Daca se ajunge ca in criza sa loveasca pe altii din jur, sa arunce cu lucruri, pur si simplu ia-l de acolo, iesiti in afara spatiului unde are loc criza. Stai cu el pana se linisteste. Vorbeste cu el dupa. Cand veti discuta, tine-l aproape de tine si fa-l sa inteleaga ce s-a intamplat: recunoaste-i frustrarea, incurajeaza-l sa-ti vorbeasca alta data cand simte ca nu mai poate face fata.
7. Incearca sa anticipezi situatiile care pot provoca crize emotionale. Incearca sa-ti dai seama ce anume il aduce la marginea crizei: daca, de exemplu, descoperi ca il da peste cap trecerea brusca de la o activitate la alta, da-i mai mult timp intre schimbari. Spune-i din vreme ca urmeaza in cateva minute sa va intoarceti acasa sau ca urmeaza in cateva minute cina si va trebui sa intrerupa in curand jocul!
8. Inainte de a-i spune "nu", incearca sa te opresti, sa vezi daca nu poti sa eviti negatia prin oferirea unei alegeri, prin oferirea unei explicatii. In fond, daca mai stati cateva minute in parc dandu-i sansa sa termine jocul inceput, dar cu conditia sa manance tot la cina, nu sunteti amandoi mai castigati?
9. Atentie la posibilele cauze legate de stresul prea mare sau de lunga durata. Poate familia a trecut printr-o perioada foarte agitata si obositoare. Poate exista tensiuni intre tine si sotul tau.
10. Daca cel mic trece prin crize in fiecare zi este momentul sa cauti un ajutor de specialitate; poate fi vorba despre o situatie psihologica sau chiar somatica responsabila de aceste crize emotionale extreme.
11. Pentru a-i putea cere ca treptat sa invete sa-si controleze emotiile si reactiile, invata sa ti le controlezi si tu pe ale tale, sa nu-ti manifesti nervii necontrolat in fata lui. Chiar daca este mic si "nu stie", vede!
12. De fiecare data cand se poarta agresiv sau brutal, dar fara sa fie in criza tip tantrum, poti introduce o consecinta neplacuta: "Nu mai vorbi urat. Pentru ca ai folosit cuvinte urate, in seara asta nu te mai uiti la desenele animate!"
13. Inainte de a iesi in oras, la cumparaturi sau intr-o vizita, spune-i clar ce astepti de la el: fixeaza regulile jocului dinainte! Si nu uita sa le respecti si tu.
14. In plina criza de tantrum, nu poti "disciplina", nu poti "discuta problema"; incearca sa iesiti amandoi din situatie mai intai!
15. Daca crizele de furie si nervii continua si copilul este din ce in ce mai tensionat si plin de agresivitate si -furie, apeleaza la un specialist care poate sa analizeze situatia mai bine, abordand-o "din afara”.
Copilul este un membru cu drepturi depline in familie . Pentru a stimula comportamentul social al copilului trebuie cunoscut conceptul de dialog, si anume: “ambii parinti sa inteleaga ca trebuie sa vorbeasca, dar sa stie sa-si asculte copilul, atunci cand acesta are ceva de spus”.
Sirbu Sofia-Nina,
Psiholog clinician
Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu