In urma cu exact doi ani, toate posturile de televiziune din tara noastra difuzau stirea potrivit careia P.F.Patriarh Teoctist a trecut la cele vesnice...
Cum mi-l amintesc pe vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist? Parea un bunic cu vorba blanda, domoala, un bunic sfatos, care te lumina prin prezenta Preafericirii Sale. Era mult-mult serios, dar stia si sa glumeasca. L-am vazut de mai multe ori, cand am purces spre Dealul Mitropoliei. Era un loc in care ma simteam ca "acasa", un loc in care toti eram frati, surori, chiar maicutele de-acolo, de la Patriarhie -carora le multumesc, sa le dea Dumnezeu sanatate si multa-multa liniste sufleteasca, implinirea tuturor rugamintilor lor bune si de folos sufletelor (lor)!-, te ajutau neconditionat. Acum, din pacate, nu mai simt acea caldura a locului, odinioara primitor, parca s-a mai racit... Ori o fi o parere, a mea, nejustificata... Nu stiu. Doamne, iarta-ma, de gresesc!
Odihneste-l, Doamne, pe robul Tau, in loc cu verdeata, de unde a disparut toata intristarea si suspinul. Odihneasca-se in pace! Fie ca somnu-i sa fie alintat de ingeri, fie ca P.F. Sa sa nu ne uite, sa se roage pentru noi. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu