Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

luni, 8 septembrie 2008

Cu dragoste de lume...

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.

duminică, 7 septembrie 2008

Biserica "Foisor", strada Foisorului, nr.119-121, sector 3, Bucuresti

A. INTRODUCERE

Frumusetea straluceste, la tot pasul, in biserica: in pictura, in culorile calde ce te inconjoara, in expresia fetelor Sfintilor din icoane, ce te privesc cu ochi blajini, melancolici, in interpretarea melodica a cantaretilor de la strana, ce te-nalta pana sus, la Dumnezeu, in dansul, "hora" de la Botez si de la Nunta, cand nasii, impreuna cu mirii si cu domnisoarele de onoare, impreuna cu preotii, ori doar nasii, tinand in brate noii botezati, impreuna, de asemenea, cu preotii, se prind de maini si formeaza un mic cerc, in timp ce se canta "Isaia dantuieste" ori "Cati in Hristos v-ati botezat"; de asemenea, in ansamblul arhitectural, sculptural... Totul e fascinant, aici, totul are un sens, capata sau devine simbol...
Arta ne ajuta sa simtim si sa cunoastem realitatea intr-un mod specific; sa ne inchipuim locuri indepartate sau timpuri trecute, sa anticipam viitorul, dar si sa privim sub o lumina noua locuri care ni se pareau familiare, sa descoperim aspecte noi ale unor realitati pe care le credeam pe deplin cunoscute, sa patrundem mai adanc in cunoasterea oamenilor.
Arta este o oglinda a vietii, dar nu se margineste numai la oglindirea si la reflectarea ei, ci creeaza din nou viata.
Imaginea creata de artist va oglindi formele de organizare (structurile) ale vietii reale printr-o imagine care-si are, si ea, o forma de organizare (o structura) specifica, care e alta decat cea a vietii si care ia aspecte si utilizeaza modalitati mereu noi in functie de evolutia istorica a societatii, a stiintelor si a artei.
In concluzie, putem spune ca principala modalitate prin care arta isi exercita functia de cunoastere este imaginea artistica.
Produs al fanteziei creatoare a artistului, imaginea confera specificitate artei, deosebind-o de stiinta, care opereaza cu concepte si teorii. Imaginea artistica particularizeaza generalul si este purtatoarea aptitudinilor si sentimentelor autorului fata de realitatea prezentata.
Imaginea artistica reprezinta o importanta cale de transmitere a mesajului artistic, care este constituit din ideile si sentimentele, din semnificatiile si atitudinile pe care le comunica opera de arta.
Cunoasterea metaforica si metonimica stau la baza cunoasterii noastre artistice.
In fata unei opere de arta, indiferent din ce domeniu, noi intuim si intelegem mai mult decat ne comunica direct simturile noastre, mai mult decat vedem, pipaim sau auzim.
Imaginea creata de artist surprinde aspecte esentiale, general-umane si universal valabile, concretizate intr-un element de viata particular, individual. Esenta artei consta tocmai in aceasta individualizare a generalului.
"Operele artistice profunde au totdeauna o semnificatie spirituala mai larga decat valoarea artistica singura" (Tudor Vianu).
Artele difera intre ele prin materialele pe care le folosesc, prin simturile carora se adreseaza, prin legi specifice, dar dincolo de aceste deosebiri, intre ele exista multiple legaturi.
Ca arte, ca forme de manifestare artistica, cunoastem: dansul, literatura, artele plastice (arhitectura, sculptura, pictura), muzica, filmul (cinematografia).
Dansul reprezinta succesiunea de miscari ritmice, executate in tactul unei melodii, si constituind na dintre formele artei.
Literatura este o creatie artistica, al carei mijloc de exprimare este limba.
Arhitectura este stiinta si arta de a proiecta si construi cladiri.
Sculptura este arta de a reda plastic figuri, imagini etc., cioplind sau modeland un material.
Pictura este arta al carei principal mijloc de expresie este culoarea, prezentarea bidimensionala, pe o suprafata plata, a unor forme colorate.
Muzica este arta de a exprima sentimente, stari psihice, idei etc., in imagini artistice, sonore.
Cinematografia, filmul este arta si tehnica inregistrarii fotografice pe pelicula a unor actiuni, peisaje etc., si a proiectarii lor pe ecran.
Mai exista si o alta arta, aceea de a compune si de a rosti discursuri - ORATORIA, pe care o detine preotul paroh al bisericii "Foisor" din Capitala. Forta artistica a predicilor sale este data nu numai de pilde, proverbe, expresii tipice si talcuri, nu numai de atmosfera aceea care te apropie mai mult de Dumnezeu, ci si de limbaj, mereu proaspat si surprinzator, avand toata seva vorbirii populare, si totusi ingrijita, fara greseli suparatoare de exprimare. Totul, in vorbire, este coerent, fluid, logic si inteligibil pentru orice crestin. Preotul paroh stie sa se coboare sau sa se ridice la nivelul de pricepere, de intelegere al fiecarui crestin. Sfaturile sale sunt nu numai indreptare de viata crestineasca, norme duhovnicesti, ci lumina calauzitoare in urcusul greu catre Dumnezeu.
Am dat acest titlu lucrarii mele, sau am conceput-o sub forma ce va urma si o veti vedea, deoarece m-au impresionat foarte mult frumusetile, ascunse sau vizibile, ale bisericii "Foisor", pe care am considerat-o (si inca o mai consider), de altfel, O MICA BIJUTERIE A CAPITALEI, ascunsa, undeva, printre blocuri si casute, printre "boutique-uri" si un imens centru comercial: MALL-ul din Calea Vitan...
Si am inceput sa scriu aceasta lucrare nu neaparat sau, mai bine zis, nu numai pentru notă, pentru examenul de CONSERVAREA PATRIMONIULUI CULTURAL - prof.univ.dr. Ioan Opriș, fost ministru al Culturii și Cultelor, la data aceea -, din cadrul progamului de Studii Aprofundate în Etnologie și Folclor, urmat și absolvit în anul universitar 2001-2002, cu diplomă de Studii Aprofundate, ci si pentru a-i da - sper eu! - o mana de ajutor parintelui meu duhovnic (si totodata preot-paroh al bisericii), PETRU-DAN POPA, pentru primirea de fonduri banesti (sponsorizari) in vederea demararii si continuarii lucrarilor de restaurare.
Dar la ce bun atata vorba?!? Haideti, mai bine, cu mine, intr-o vizita, prin biserica! Si, apoi, sa stiti ca va invit sa o vizitati si in mod direct, intr-o duminica sau vineri dupa-amiaza. Ea se afla...

B.
in cadrul Arhiepiscopiei Bucurestilor, in sectorul 3, Protoieria III Capitala, la intersectia strazilor Regenerarii si Foisorului, nu prea departe de Posta Vitan sau de marele centru comercial Mall-Vitan, de unde se poate veni daca o iei pe strada Brandusilor.
Biserica are doua hramuri, hramul "Nasterea Maicii Domnului" (8 septembrie) si hramul "Sfantul Trifon - ocrotitorul holdelor, al gradinarilor" (1 februarie); are si acest al doilea hram, intrucat, in aceasta zona, locuiau "oameni care cultivau zarzavaturi" (memoria batranilor locului).
Doua sute si ceva de ani trecura
De cand Smaranda-Doamna si ai ei facura

Acest Sfant Lacas de Cult,
Unde toaca bate azi marunt-marunt...

Doua sute si ceva de ani azi se-mplinesc
De cand aicea oamenii se mantuiesc...,

Doua sute si ceva de ani azi se-mplinesc
De cand credinta Ta ei n-o strivesc,
La vremuri bune tot nadajduiesc...

Ei intra-n casa Ta si-Ti canta-n cor,
Ingeru-Ti cel dulce tot mereu le da ocol...,

Ingeru-Ti cel dulce zboara azi tot mai usor...

Doua sute si ceva de ani trecura
De cand Mavrocordatii ii dadura
Un nume nou in Cartea Vietii,
Rasai, rasai Tu, Soare-al Diminetii!...

"Nasterea Maicii Domnului", astfel, se numi,
Sfantul Trifon - ocrotitor se pomeni,
Iar Sfanta Parascheva, tinandu-le ison,
Curata preamarire - din partea tuturor.
Aparitia si trecutul bisericii sunt legate de epoca fanariota, cand, pe plan cultural, a crescut influenta greceasca (elena).
Se intelege prin epoca fanariota timpul in care au domnit, in Tara Romaneasca si Moldova, domnii numiti de turci dintre grecii din cartierul Fanarului/Farului (1) din Constantinopol, de la 1711 pentru Moldova, si de la 1716 pentru Tara Romaneasca, pana la 1821.
Fanariotii erau grecii din familiile bizantine ramase la Constantinopol, dupa caderea Imperiului de Rasarit, in mainile turcilor.
Biserica din strada Foisorului, nr.119-121, a fost ridicata, la 20 noiembrie 1746, din initiativa Smarandei-Doamna, cea de-a treia sotie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, pe vremea domniei lui Constantin Mavrocordat.
Tot legat de trecutul bisericii, ridicarea sa se plaseaza intre doua evenimente de importanta majora pentru intregul popor roman: aparitia primei versiuni, integral tradusa in limba romana, a Sfintei Scripturi - Biblia de la Bucuresti, din 1688 - si prima unificare a limbii romane, din jurul anului 1750, cand scrierile bisericesti au jucat un rol important.
Spre jumatatea secolului al XVIII-lea, limba cartilor bisericesti tiparite devine uniform munteneasca. Nu trebuie sa ne inchipuim, desigur, ca in paginile cartilor nu se intalnesc, cand si cand, particularitati moldovenesti sau ardelenesti. Avem de-a face cu "scapari", in general foarte rare, ale tipografilor. Asemenea exceptii nu fac, insa, decat sa confirme regula generalizarii normei muntenesti in cadrul cartilor bisericesti aparute la mijlocul secolului al XVIII-lea (2).
Nationalizarea serviciului divin, petrecuta la sfarsitul secolului al XVII-lea si in primele decenii ale celui urmator, a pus, cu stringenta, problema traducerii in romaneste a cartilor de slujba (care trebuie deosebite de cartile de lectura bisericeasca). Opera aceasta, de mare importanta, a fost dusa la capat, in primele decenii ale secolului al XVIII-lea, de Mitropolitul Antim Ivireanul si, apoi, de Damaschin Ramniceanul.
Datorate unor munteni, cartile traduse au imbracat, fireste, haina munteneasca.
Intensa activitate tipografica desfasurata la Bucuresti si Ramnic (in conditiile in care tipografia Mitropoliei Ardealului nu mai lucra din 1702, iar cea din Iasi se manifesta sporadic) a avut drept urmare o difuzare fara precedent a cartii bisericesti muntene in toate provinciile, pana la cele mai indepartate si ascunse locuri. Faptul s-a petrecut, mai ales, intre anii 1720-1750 si a continuat si dupa aceasta perioada. Ca o dovada pentru cele aratate mai sus, putem afirma, cu exactitate, ca, in perioada 1716 - 1740, apar 30 de carti muntenesti, 8 moldovenesti si numai 3 ardelenesti.
In momentul in care tipografiile din Iasi si din Blaj si-au reluat sau si-au intensificat activitatea, in jurul anului 1750, ele au fost silite sa reproduca cartile muntenesti care patrunsesera de mai multa vreme in biserici. Si le-au reprodus cu atata fidelitate, incat, in unele cazuri (de pilda, in Liturghier - 1747 - si in Penticostar - 1753 -, Iasi), s-a respectat chiar punerea in pagina si dispozitia randurilor din original (3).
Se poate afirma, asadar, ca "dupa 1750 si pana spre 1780, graiul muntenesc, asa cum fusese fixat in cartile bisericesti, s-a impus drept unica norma literara in textele tiparite, adica in acele lucrari in care productiile spirituale erau imbracate in haina cea mai aleasa si, intr-un anumit sens, cea mai solemna, destinata unei largi raspandiri a cuvantului tiparit" (4).
In prezent (5), biserica se invecineaza cu:
- biserica Tarca, la est;
- biserica Apostol, la nord-vest;
- biserica Caramidarii de Jos, la vest;
- manastirea Vacaresti, ctitoria familiei Mavrocordat, demolata insa in perioada comunista - la sud.
Ansamblul actual este compus din: biserica propriu-zisa, in centru; casa parohiala, un turn clopotnita - pe latura de nord; vestigii ale zidului de incinta - la est si sudl; un nou si modern lumanarar - la sud-vest; doua cruci vechi, din piatra, cu inscriptii chirilice - la vest (6).
Tot ansamblul acesta arhitectural este incadrat, de asemenea, pe latura nordica si estica, de blocuri ridicate in perioada comunista, iar spre sud si vest atat de vechile case ale cartierului Foisor, cat si de vilele si bloculetele moderne (tip rezidential) din perioada actuala.
_______________________________________________________________________________________________________________________________________
(1) - Mihai Manea, Adrian Pascu, Bogdan Teodorescu - Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana la revolutia din 1821, Editura Didactica si Pedagogica R.A.., Bucuresti, 1992, p.340
(2) - Nicoleta Enculescu - Contributia scrierilor bisericesti la dezvoltarea limbii romane literare, lucrare de licenta, 1999, p.35
(3) - Ion Ghetie - Contributii la problema unificarii limbii romane literare. Momentul 1750, in "Limba romana", anu XX (1971), nr.2, p.113-124
(4) - Stefan Munteanu, Vasile D. Tara - Istoria limbii romane literare. Privire generala, editie revizuita si adaugita, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p.350
(5) - Preot-paroh Petru-Dan Popa - Proiectul de conservare-restaurare pictura murala. Rezumat, Bucuresti, 2000, p.2
(6) - Lucia Stoica, Neculai Ionescu-Ghinea - Enciclopedia lacasurilor de cult din Bucuresti. Bisericile ortodoxe, Editura Universalia, 2005


C. PLANUL BISERICII. CONSTRUCTIA. VESMANTARUL-BIBLIOTECA Planul bisericii, zidita, intial, ca paraclis al caselor domnesti, este in forma de cruce, treflat, cu doua abside laterale si una la Sfantul Altar, cu doua turle, una pe pronaos si alta pe naos, purtand urme de inraurire bizantin-brancoveneasca, incluzand: Sfantul Altar, naosul, pronaosul si tinda (sau pridvorul).
Dimensiunile generale ale bisericii, la exterior, sunt (1):
- lungime: 21,20 m;
- latime: 9,90 m;
- inaltime: 20,00 m..
Fatadele sunt impartite in trei registre, inegale ca inaltime, separate prin doua braie de piatra.
Registrul inferior, domninant ca inaltime, si in care sunt practicate ferestrele, este decorat cu firide in arcada in forma de acolada franta, cu un relief mic; arcade oarbe, de inspiratie orientala, si semicolonete/stalpi de sustinere falsi, ralizati in stil doric, numai la exterior.
In registrul de mijloc, se gasesc medalioane rotunde, cu fundul adancit.
Registrul superior il formeaza antablamentul constructiei, simplu, fara firide, fara sculpturi.
Turlele au fetele tratate intr-o serie de firide retrase succesiv.
Turla de pe naos, cilindrica, este asezata pe patru arcuri sprijinite pe pandantivi.
Biserica este construita din caramida subtire (2), var si nisip, avand zidurile foarte groase.
Pridvorul a fost candva deschis; azi este inchis (purtand, in literatura de specialitate, si numele de exonartex), cu arcade in acolada franta, in trilob, sprijinite pe stalpi de caramida, realizati in stil doric, cu capitele si baze simple, fara sculpturi.
Biserica odihneste pe un soclu masiv, larg profilat.
Absidele laterale au, fiecare, cate o fereastra.
Exonartexul are un fronton realizat in stil clasic, unde este zugravita icoana unuia din hramurile bisericii: hramul Nasterea Maicii Domnului. El (frontonul) formeaza axa de compozitie a edificiului.
S-a pastrat usa din 1757, lucrata din dulapi grosi, imbracati cu tabla, usa care poarta numele mesterului dulgher Andrei (3).
In pronaos, apar coloanele din piatra monolita, cu canele in forma de torsade si capitele realizate in stil doric, sculptate in motiv vegetal, cu volute duble de colt rasarind dintr-o bogata coroana de foi de acant, ridicate pe piedestale inalte, si ele sculptate, parcticandu-se, si aici, tot motivul floral, vegetal.
Bazele coloanelor sunt incercuite cu bratari formate dintr-o impletitura de vrejuri si frunze.
Tratarea frunzelor, bobocilor si a florilor de acan urmeaza, indeaproape, principiile decorative ale asa-numitului
baroc brancovenesc.
Desi bogata, decoratia este stapanita si ordonata, potrivit unor legi compozitionale care frizeaza echilibrul clasic. Reliefurile au o grafie precis conturata, motivele au o scriere calma, care se refuza sincopelor si miscarilor
bruste.
Catapeteasma este din zid, impartita in sase registre, inegale ca inaltime, separate prin braie de piatra lucrate
artistic (sculptate), predominand motiv vegetal. In registrul sau superior, "ca o cununa de mare pret", se inalta Sfanta Cruce, de pe care Hristos cel rastignit priveste spre noi.
La baza Sfintei Cruci, de o parte si de alta a ei, se afla Icoana Maicii Domnului - in stanga -, si cea a
Sfantului Ioan Evanghelistul (in dreapa).
In registrul imediat urmator, sunt Icoanele Proorocilor, avand in mijlocul lor pe Sfanta Fecioara Maria cu Pruncul
in brate, despre care au profetit ei.
In cel de-al treilea registru, sunt zugravite Icoanele Sfintilor Apostoli, situate de-a dreapta si de-a stanga
Mantuitorului.
In cel de-al patrulea registru, se afla Icoanele Praznicelor Imparatesti, in mijlocul lor aflandu-se CINA CEA DE TAINA.
In urmatorul registru, intre Usile Imparatesti si usile diaconesti, se afla, in partea de miaza-zi, Icoana
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iar in cea dinspre miaza-noapte, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus in brate.
Sub aceste icoane, in cel din urma
registru, se afla pictate, pe suport de lemn, altele, reprezentand FUGA IN EGIPT (sub Icoana Maicii Domnului) si ISPITIREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CAND S-A RUGAT 40 DE ZILE IN PUSTIE (sub Icoana Mantuitorului).
In fata catapetesmei, in naosul bisericii, se afla un loc mai ridicat cu o treapta, care se numeste solee. Acest loc
serveste pentru impartasirea credinciosilor si pentru ca slujitorii bisericii sa poata intra sau iesi din Sfantul Altar, fara a fi impiedicati de credinciosi.
Turla de pe pronaosul bisericii a servit de clopotnita, pana in anul 1935, cand a fost ridicata clopotnita de zid, cu
intrare, in stil manastiresc, brancovenesc, cu arcade in plin cintru. Ea se alfa in partea de N-V a curtii bisericii.
Clopotnita este inalta (cu scara), iar elementul sau dominant il constituie foisorul cu arcade in plin cintru,
sprijinite pe stalpi/coloane realizate in stil doric.
Atat turlele, cat si clopotnita, au in varf cate o cruce din fier, lucrata artistic, cu inflorituri.
Deasupa frontonului, constructorul a asezat, ingenios, o cruce mare, din fier masiv, peste care se inalta o alta, de
dimensiunui mai mici.
Corpul pronaosului, inclusiv pridvorul, este mult largit fata de naos.
Portalul de intrare in pronaos are un frumos ancadrament brancovenesc, decorat cu motive florale.
In anul 1915, in partea de S-E a Sfantului Altar, "s-a adaugat o camera mare, de 5 x 5 m, avand sub dansa o pivnita tot atat de mare", camera ce servea (3) de vemantar si debara, iar pivnita pentru depozitat combustibilul necesar incalzirii bisericii. Astfel, corpul bisericii a suferit o mica modificare: o spartura, in care s-a adaugat usa ce
uneste Altarul cu vesmantarul ce are, la randu-i, o usa de acces in curteainterioara.
Dintr-o inscriptie aflata in chiar vesmantarul bisericii, aflam ca: "In zilele Inalt Prea Sfintitului
Arhiepiscop si Mitropolit al Ungro-Vlahiei D.D.Conon Aramescu Donici, Primat al Romaniei, s-a invelit din nou cu tabla plumbuita biserica "Foisor" din Capitala. (...) Aceasta lucrare s-a executat in toamna anului 1914; in vara
anului 1915, s-a ridicat din temelie vesmantarului bisericii, biblioteca. (...) Toate aceste lucrari s-au executat prin staruinta si osteneala preotului-paroh econom Alexandru Luca si a domnilor epitropi Alexandru Niculescu si SanduRusse".
_______________________________________________________________________
(1) - Preot-paroh Petru-Dan POPA - PROIECTUL DE CONSERVARE-RESTAURARE PICTURA
MURALA. REZUMAT, Bucuresti, 2000
(2), (4) - Dosarul nr.,22 al bisericii "Foisor", p.1-8, 9-14, 27-49
(3) - Simion SAVEANU - ENIGMELE BUCURESTILOR, Bucuresti, Editura pentru Turism,
1973, p.171-177 

D. PICTURA SI ICOANELE BISERICII
In interior, biserica ne apare mult prea sobra, impresionand nu doar prin valorile sale arhitectonice, ci si prin pictura frsca, realizata in stil bizantin-brancovenesc, acoperita cu un strat de calcar si iarasi pictura in ulei.
Caracteristicile stilului bizantin (2) sunt siluetele alungite. Figurile, aproape intotdeauna vazute din fata, se prelungesc in ovale in care se deschid mari ochi ficsi, ce par ca ar vedea mai departe decat oamenii obisnuiti; privesc blajin si melancolic, fruntile lor si obrajii, si barbiile, par a fi ale strabunilor nostri...
Figurile nu sunt reci, lipsite de viata, ci au, din contra, ceva uman, care incalzeste, mangaie sufletul...
Pictura in fresca a bisericii "Foisor" (3) este marcata prim manierismul grafismului, expresivitatea orientala a portretelor si caracterul decorativ al compozitiei si al ornamentelor. Ea are o importanta istorico-documentara, artistica, iconografica si spiritual-cultica.
Pictura in ulei dateaza din anul 1889; in anul 1936, ea a fost refacuta (4).
Pictura din biserica "Foisor" se compune din scene mari, tip tablou (5).
Paleta cromatica include toate culorile, de la brun inchis, rosuri intense, albastru si verde, ocru si galben.
Stratul-suport al acestei picturi, in ulei, il formeaza fresca veche. 

E. ICOANELE BISERICII
Icoanele bisericii sunt pictate -cele mai multe- in ulei (pe lemn, panza sau carton), in stil bizantin, unele "imbracate in metal comun argintat".
Intrand in biserica, privirile ne si opresc, cel mai adesea, la (6):
- pictura pe lemn in ulei, pe fond grena, ce il reprezinta pe Iisus Hristos, de format mare, asezata in pronaos, in partea dreapta (la S-V);
- pictura pe lemn, realizata pe un fond grena-maroniu, ce reprezinta Nasterea Maicii Domnului, aflata in pronaos, in partea dreapta (la S-V);
- pictura pe lemn in ulei, realizata pe un fond grena, ce il reprezinta pe Sfantul Ierarh Nicolae, aflata in pronaos, in partea stanga (la N-V);
- pictura ce reprezinta Nasterea Maicii Domnului (icoana hramului bisericii), realizata in stil bizantin (pictura fetei) si imbracata in argint 800%0, asezata in pronaos, in partea dreapta (la S), intr-un fel de iconostas din lemn, lucrat artistic si fixat pe perete;
- icoana reprezentand Sf.Mahrama, lucrata toata in metal comun argintat, doar fata fiind pictata in stil bizantin;
- epitaful infatisand Coborarea lui Iisus de pe Cruce de catre Iosif si Nicodim.
De asemenea, infatiseaza doi ingeri, unul la cap si altul la picioarele Mantuitorului, precum si pe Maica Domnului, si trei mironosite.
Chipurile sunt brodate in fir de aur si argint.
Epitaful este lucrat artistic, pe un fond de catifea rosie-grena, avand, de jur-imprejur, un chenar cu motiv vegetal: vita-de-vie.
Tot de jur-imprejur, este brodat un inscris cu litere grecesti.
In cele patru colturi ale epitafului, sunt brodati cei patru Evanghelisti.
Epitaful dateaza din ultima decada a secolului al XIX-lea, fiind adus de la Ierusalim si donat bisericii de catre Nedelea Serban si fiul sau, Constantin.
Epitaful se afla fixat pe peretele din fata stranei, in naos, partea dreapta, la S-E.
Este inramat (rama de stejar), cu geam.
- pictura in ulei, realizata pe un fond maroniu, ce ii reprezinta pe Sf.Trei Ierarhi, imbracata in metal comun argintat, inramata cu geam, de format mare, care se afla in partea de S-E, in naos, langa usa diaconeasca;
- icoana reprezentandu-l pe Iisus Hristos in postura de imparat, avand, la cele patru colturi, pe cei patru Evanghelisti, iar in partea de sus pe Sfanta Fecioara Maria si pe Sf.Evanghelist Ioan.
Fata Mantuitorului este pictata in stil bizantin.
Este imbracata in argint 800%0, de format mare, lucrata artistic.
Icoana este inramata, cu geam, asezata in dreapta Usilor Imparatesti.
Apare, deasupra capului Mantuitorului, aureola.
- icoana Maicii Domnului cu Pruncul in brate, inconjurata de Sfintii Evanghelisti, de format mare, asezata in partea stanga a Usilor Imparatesti, pe catapeteasma.
Este o pictura in stil bizantin, imbracata in argint, lucrata artistic.
Pictura apare numai la capete (fete)/
Apar aureolele deasupra capetelor.
Icoana este inramata; este o Icoana Imparateasca.
- icoana reprezentandu-i pe Sf.Ioan Botezatorul si pe Sf.Ierarh Nicolae, de format mare, asezata in rama, cu geam, pe peretele de langa usa de miaza-noapte (la N-E) a Sfantului Altar, in naos.
Este imbracata in argint, iar fetele sfintilor sunt pictate in ulei.
- icoana ce-i reprezinta pe Sf.Mucenici Haralambie si Trifon, icoana celui de-al doilea hram al bisericii.
Icoana este fixata intr-un fel de iconostas din lemn, sculptat, pe peretele dinspre N-E al naosului, si imbracata in argint.
Este lucrata artistic.
Fetele sfintilor sunt pictate in stil bizantin.
Dateaza din anul 1858, fiind de format mare.
- icoana reprezentandu-l pe Sf.Gheorghe calare pe un cal, pictata in ulei, pe un fond maroniu, imbracata in metal comun argintat; se afla in naos, pe peretele din stanga, in partea de N-E, deasupra icoanei Sf.Mucenici Haralambie si Trifon;
- icoana reprezentand CINA CEA DE TAINA, inramata, cu geam, imbracata in argint, asezata pe catapeteasma, deasupra Usilor Imparatesti;
- firida sculptata artistic, in bronz galben, avand la mijloc icoana Sfintei Cuvioase Parascheva, icoana pictata in ulei, pe lemn de tei.
Este o firida cu un mare arc in plin cintru, sprijinit pe patru colonete realizate in stil doric, grupate doua cate doua, in stanga si in dreapta, arcul cu expresie generala a traveelor din registrul de mijloc si lintoul (=buiandrug, grinda asezata deasupra unui gol) drept, pentru registrul de sus.
Este asezata in naos, la E, in dreptul Icoanei Maicii Domnului cu Pruncul in brate de pe catapeteasma.
- pictura pe lemn in ulei, reprezantandu-l pe Sfantul Ioan Botezatorul, asezata in pronaos, in partea stanga, la N-V. 

F. SCULPTURA IN LEMN, ARGINTARIA
Nici sculptura in lemn nu trebuie ignorata! Invazia de flori si de frunze se face simtita si aici, la strane si la jiltul domnesc, la iconostase si sfesnice.
Ferecaturile de carti (Sfanta Evanghelie), candelele, potirele, si toate celelalte obiecte de argint -realizate in tehnica metalului ciocanit si cizelat, lucrat artistic- impresioneaza prin minutia si fastuozitatea decoratiei.
"Conformandu-se exigentelor rituale si programului iconografic, decoratia lor suporta o evidenta influenta baroca, atat prin adoptarea unor motive specifice, cat si prin tratarea lor mai involburata" (Vasile Dragut) (7).
____________________________________________________________________________
(1) - Ovidiu Dramba - ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI, vol.III, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1990
(2) - Adriana Botez-Crainic - ISTORIA ARTELOR PLASTICE, vol.I, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1995
(3), (5) - Preot paroh Petru-Dan POPA - PROIECTUL DE CONSERVARE-RESTAURARE PICTURA MURALA (REZUMAT), Bucuresti, 2000
(4), (6) - DOSARUL NR.22 AL BISERICII "FOISOR", pag.1-10, 5-8, 27-30
(7) - in Florentin Popescu / CTITORII BRANCOVENESTI, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1976, p.41 

G. DOCUMENTE SI ISTORIE
Din pisania bisericii (1), sapata pe o mare lespede de piatra, lunga de 1,10 m si lata de 0,75 m, cu litere chirilice, in relief, ce se afla deasupra usii de la intrarea in pronaos, aflam ca aceasta a fost inchinata, ca metoc, Manastirii Radu-Voda din Bucuresti, cu care se invecina in partea de S-V.
Pisania este marcata de stema Tarii Romanesti.
Biserica a fost deservita de calugari. Ea era imprejmuita cu un zid gros de caramida, avand, in jurul ei, chiliile calugarilor, ale caror urme s-au pastrat pana in jurul anului 1925.
Locul pe care a fost zidita biserica, facea parte din mosia Manastirii Radu-Voda. Aceasta mosie, in vremea aceea, se gasea in afara Bucurestiului, fiind acoperita cu vii si pamant arabil, neavand niciun fel de constructii, si de aceea doamna Smaranda si-a zidit palatul de vara cu foisor aici, locul fiind mai inalt si mai racoros, mai linistit.
Palatul se afla in partea de S-E a bisericii, temeliile acestuia descoperindu-se in cursul sapaturilor efectuate in anii 1963-1964.
Cu privire la data construirii caselor domnesti din strada Foisorului, ea este atestata de un document din 2 mai 1724, semnat de Nicolae Mavrocordat.
Infatisarea caselor domnesti, mai bine zis a ruinelor de pe dealul Foisorului, a ajuns (2) pana in zilele noastre datorita unei reprezentari grafice, realizata de pictorul H.Trenk: o pictura in ulei, din anul 1864, aflata in colectia Muzeului de Arta al Romaniei. Tabloul este singura imagine care prezinta stilul arhitectonic al cladirii: cu bolti pe latura sudica a incintei si cu arcade rezemate pe pilastri.
Palatul avea 6 camere - 3 spre E si 3 spre V -, legate printr-un culoar. Zidurile perpendiculare apartineau incintei complexului arhitectonic, constituind, in acelasi timp, doi dintre peretii exteriori ai casei.
Se pare ca, in coltul de N-E al culoarului, ar fi fost un pridvor deschis, cu arcade spre curte, care forma un fel de galerie exterioara.
Arheologii au avut surpriza de a descoperi si o asezare omeneasca din secolele VI-VII. Erau trei bordeie prevazute cu cuptoare din lut, in forma de potcoava, gasite la adancimea de aproape 1,5 metri, langa fundatiile caselor domnesti.
In timpul cat Doamna Smaranda, "si dupa dansa neamul ei", s-a servit de palatul din curtea bisericii din strada Foisorului, acesta era legat de Manastirea Vacaresti printr-un pod de lemn cu geamlac, sprijinit pe piloni grosi de stejar, care, in linie dreapta, spre sud, trecea peste apa Dambovitei. Toata valea aceasta, dintre biserica si Manastirea Vacaresti, in linie dreapta, era cam de 2 1/2 km..
Referitor la numele foisor, Ionescu-Gion, un valoros istoric al Bucurestiului secolului al XIX-lea, subliniaza ideea ca mahalaua Foisorului "este numita astfel dupa foisorul cladit de voda, Nicolae Mavrocordat".
Si preotul Panait Toporas, unul dintre preotii slujitori ai bisericii "Foisor", incearca o explicatie a acestui termen, considerand ca asa s-ar traduce cuvantul de origine turceasca "geamlac".
In valoroasa sa lucrare, "Istoria fondarii orasului Bucuresti", istoricul D.Pappazoglu scria: "...langa ceasta biserica erau palatele Doamnei si acolo se facuse un palimar lung ca un foisor, cu invelitoare, prin care mergea Doamna... pana la Vacaresti, la Voda. Acest foisor era ridicat pe multi stalpi, pe un spatiu de o jumatate de ora calatorie, si cu ferestre in amandoua laturile; isi continua imaginea lui peste lunci, peste gradini, chiar peste apa Dambovitei, si de atunci s-a numit acea mahala a Foisorului".
Pentru ca, la 25 mai 1813, biserica si cladirile erau ruinate, trebuind sa li se faca reparatii si, mai ales, fiindca iconostasul bisericii a fost deteriorat de cutremurul din 1838, biserica a fost reparata in 1849.
Dupa o alta inscriptie, aflata putin mai sus de pisania monumentului, suntem instiintati ca, intre timp, bisericii i s-au adus unele modificari: i s-au marit ferestrele si i s-a inchis pridvorul cu geamuri.
Inscriptia dateaza din 1889: "Acest Sfant si Dumnezeiesc Lacas s-a infrumusetat si reparat pe dinafara si inlauntru zugravit, ferestrele marite, dupa cum se gasesc, si amvonul facut cu geamlacuri in anul 1888-1889, iar in anul 1889-1890 s-a zugravit amvonul din nou, un policandru facut si mozaicul asezat, doua clopote noi, facut pavajul din fara bisericii, cu doua felinare elegante, (...) in zilele I.P.S.S. Iosif Gheorghian, Primat al Romaniei, prin initiativa si staruintele neobosite ale d-lor epitropi si preot Cristache Atanasiu, domnul Sandu Russe, Vasile C. Bortica, cantaretul Raducanu Visinescu si a tuturor d-lor enoriasi si cei ce-au avut inima pioasa".
Din laconicul istoric al Bisericii "Foisor", afisat in pridvor, aflam despre modul in care incercau copiii sa descifreze taina literelor, aici, chiar in pridvor, unde era amenajata o scoala, controlata de preotii bisericii. Si tot de aici aflam numele celui ce si-a dat toata osteneala si staruinta pentru a instrui numeroase generatii: dascalul Raducanu.
Dar, pe langa cursurile tinute de vrednicul invatator, documentele pomenesc si de o scoala veche, cu sediul in chiar casele din curtea lacasului, ce functiona in anul 1854 (3).
Pana in 1890 (4), toti cei trecuti la cele vesnice erau inmormantati in curtea din jurul bisericii. Urme de pietre funerare s-au gasit pana in anul 1925, cand s-a amenajat toata curtea bisericii, facandu-se din ea un frumos parc.
In partea de N-V a curtii, au fost dezvelite circa 30 de morminte care au apartinut unui cimitir din cartier.
In urma saparturilor arheologice din anii 1963-1964, in afara unui inel de argint, a unei perechi de cercei si a catorva monede, cea mai veche fiind un aspru turcesc din anul 1757, inventarul s-a rezumat la cateva obiecte de ceramica din secolele XVIII - XIX (5).
In 1925-1930, s-a construit casa parohiala, iar in 1935 s-a zidit clopotnita de zid, in coltul de N-V al curtii.
In anul 1945, a fost donat bisericii imobilul din strada Lt.col.Pappazoglu, nr.102, sector 3, de catre Ecaterina Tranciuc-Vasiliu si familia sa, cu acordul Tribunalului Ilfov (dosar nr.7695/1945).
Biserica "Foisor" a fost declarata, prin H.C.M. nr.1160, din 1955, MONUMENT ISTORIC.
In vara anului 2000, o echipa de restauratori de la Uniunea Artistilor Plastici - Filiala Arta Plastica Religioasa, a intocmit documentatia de conservare si restaurare a ansamblului pictural al Bisericii "Foisor", documentatie avizata favorabil de Directia Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii si Cultelor.
In 2003, s-a construit un lumanarar in exteriorul bisericii, in scopul eliminarii factorilor de degradare a picturii.
De asemenea, s-a refacut gardul imprejmuitor, dinspre vest, al bisericii, in jurul anului 2003.
Din anul 2007, au fost demarate lucrarile de restaurare a picturii murale.
_______________________________________________________________________________
(1), (4) - DOSARUL NR.22 AL BISERICII "FOISOR", PAG.1-3;
(2), (3), (5) - Simion Saveanu - ENIGMELE BUCURESTILOR, Bucuresti, Editura pentru Turism, 1973, pag.171-177

H. CTITORI. FONDATORI. STARETI RENUMITI. SFINTITI PARINTI. OAMENI DEVOTATI BISERICII "FOISOR" (1)
- CTITORI, FONDATORI
Smaranda Doamna, Nicolae Voievod, Ioan Voievod, Alexandru Voievod, Dimitrie si Chiriachi, Constantin si Chiriachi, Smaranda si Ecaterina
- PREOTI
Petre pr., Dimitrie pr., Iamandi pr., Gheorghe pr., Mihalache pr., Sterian pr., Cristache pr., Alexandru pr., Gheorghe pr., Costache pr., Panait pr., Constantin pr.
- EPITROPI, CONSILIERI SI BINEFACATORI
Sandu Russe, Vasile C. Bortica, Alexandru Niculescu, Toma Colebaseanu, Niculina si Gheorghe c.n., Petre Constantinescu-Parvan, An c.n., Ioan, Teodora c.n., Marin Popescu, Elena c.n., Nicolae, Dumitra c.n., Neacsu c.n., Nicolae, Maria, Gheorghe, Anastasia, Gheroghe, Ecaterina, Gheorghe, Constantin c.n., Pantelimon, Alexandrina, Smaranda c.n., Pantelimon, Sultana, Elena c.n., Toma, Alexandru, Maria, Stere, Lia, Marin, Ioan, Gheorghe c.n., Vasile, Petra, Gheorghe, Ioana, Petre c.n., Alexandru, Maria, Toma, Maria c.n., Dumitru, Vasilica, Iordan, Ecaterina si Nicolae c.n., Ioan, Zoita c.n., Iordan, Ispas c.n., Mina, Ana c.n., Dumitru, Vasilica, Gheorghe, Gherghina, Radu, Elena c.n., Chirita, Zoita, Elena, Constantin, Stefana, Stefania c.n., Zanfir, Elisabeta, Dumitru c.n., Petre, Floarea c.n., Vasile, Sevasta, Gheorghe, Lucretia, Zanfir, Dumitru, Marin, Maria, Mihai, Ioana c.n., Ion, Petre, Vasilica, Nicolae, Dumitra c.n., Dumitru, Zoita, Stefan, Elena c.n., Ivan, Ioana, Nicola, Maria c.n., Nastase, Smaranda c.n., Stefan, Niculina, Stefan, Sultana c.n., Zanfir, Anica, Ioan, Elena c.n., Marin, Ana c.n., Marin. Voica, Constantin c.n., Ioan, Zoe, Tudor, Ioan c.n., Mihalache, Smaranda c.n., Maria c.n., Florea, Maria c.n., Grigore, Ioana c.n., Gavrila, Ana, Toma, Gherghina, Elena, Smaranda c.n., Stefan si Sultana, Ion, Ioan, Constantin c.n., Mihaila si Alexandru c.n., Constantin c.n., Ecaterina Tranciuc-Vasiliu c.n., Ioana si Ion Istrate c.n., Dan-Petru pr. c.n..
- CANTORI SI CITETI DIN TRECUT
Raducanu, Nicolae, Nita, Ilie, Sava, Gavrila, Ioan, Nicolae, Zanfira, Maria, Gherghina, Simina, Cornelia, Georgian, Augustin, Ioana, Gely-Oana, Bogdan-Cosmin, Ion, Marius, Grigore, Ioana-Magdalena, Mihaela-Gabriela, Costin-Alexandru, Elena, Gabriel, Gabriel
In prezent (2008):
- PREOT-PAROH: Petru-Dan POPA
Din anul 1990, de cand a preluat destinele acestei parohii, P.C. Preot Petru-Dan POPA, absolvent al Seminarului Teologic Ortodox (1971-1976) si Licentiat al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (1977-1981) (vezi http://wikimapia.org/2148654/ro/Biseric-Foisor), a intreprins urmatoarele actiuni:
- consolidarea celor doua turle ale bisericii, grav avariate in urma cutremurelor din 1977 si 1990;
- montarea unor tiranti din fier beton, de legatura a boltilor de rezistenta a turlelor si absidelor in interiorul bisericii, pe baza unor proiecte si avize ale specialistilor in domeniu, pentru a mari cota de rezistenta a bisericii in eventualitatea unor cataclisme;
- reparatii si lucrari de vopsitorie la acoperisul turlelor bisericii, cu minum de plumb si bronz argintiu;
- inlocuirea jgheaburilor si a burlanelor ruginite si deteriorate;
- zugravirea turlelor in ciment alb, cu praf de marmura si aracet, precum si a peretilor exteriori ai bisericii si ai clopotnitei;
- s-a introdus instalatie de incalzire centrala cu agent termic preluat de la R.A.D.E.T.;
- rezidirea zidului din caramida, din partea de nord a bisericii, demolat in perioada comunista;
- repararea, in proportie de 25%, a zidului vechi, din partea de rasarit a bisericii, in zona unde s-a aflat vechiul palat domnesc;
- parcelarea si amenajarea curtii interioare a bisericii, prin inaltarea gardurilor de zid si plasa, precum si a gardului de scandura de brad, pe o lungime de aproximativ 70 m, dintre curtea bisericii si curtea casei parohiale;
- amenajarea spatiilor verzi, prin plantarea de arbusti ornamentali, liliac, iasomie, trandafiri etc.;
- refacerea gardului de vest al curtii bisericii;
- in anul 2000, s-a realizat proiectul si devizul de restaurare a picturii murale de la biserica "Foisor", proiect avizat favorabil de catre Ministerul Culturii si Cultelor - Directia Monumente Istorice;
- inlocuirea stranelor vechi cu altele noi;
- in anul 2003 a fost ridicat, in curtea bisericii, un modern lumanarar;
- in anul 2007, au fost demarate lucrarile de restaurare a picturii murale.
- PREOT SLUJITOR II: Constantin SANDU;
- CANTORI SI CITETI: Gligor, Vasile, Maria-Magdalena, Daniela, Marian
_________________________________________________________________________________
(1) - nume luate, in majoritatea lor, din POMELNICUL BISERICII "FOISOR"
I. ACTIVITATI SOCIAL-FILANTROPICE
- ajutorarea financiara a persoanelor nevoiase din parohie;
- atat de Craciun, de Pasti si de Inaltare, cat si la hramul bisericii, Nasterea Maicii Dmnului, se impart, enoriasilor si copiilor acestora, de la cea mai frageda varsta, pana la 9-10 ani, pachete cu jucarii, dulciuri, fructe, etc.;
- de Craciun si de Pasti se impart, la diferite camine de batrani din Capitala, pachete cu dulciuri si fructe.

J. ACTIVITATI CULTURALE
- Concerte de Colinde, in fiecare an, de Craciun si Anul Nou ;
- Ziua de duminica 11 iunie 2007 va fi, cu siguranta, o zi ce nu va fi uitata, prea usor, de credinciosii bisericii “Foisor” . Atunci a avut loc un concert de muzica clasica, incepand cu ora 13,00, cand au putut fi ascultate frumoase compozitii de Mozart si Enescu in interpretarea ansamblului de suflatori DIXTUOR al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.
La Biserica Foisor au rasunat minunate sunete de flaut, oboi, fagot, corn englez si clarinet.
Ansamblul de suflatori DIXTUOR al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti a fost fondat in anul 2004 la initiativa prof. univ. dr. Vasile Gantolea.
In anii 2005 - 2006, formatia a sustinut concerte in Bucuresti: la Institutul Cultural Roman, Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, Palatul Sutu, Ateneul Roman si in strainatate: Grecia (Atena, Pireu), Italia (Roma, Verona, Venetia), Israel (Haifa, Ierusalim).


Componenta ansamblului:
Magdalena Popa - Flaut
Ana Cioroparu - Flaut
Oleg Balanuta - Oboi
Adrian Luncanu - Oboi, corn englez
Eugen Duminica - Clarinet
Constantin Amarandei - Clarinet
Cristian Buciumas - Fagot
Irina Samoila - Fagot
Ionut Mardare - Fagot
Cristian Borcan - Corn
Relu Buciumas - Corn

Dirijori: Vasile Gantolea
Adrian Buciu

Ansamblul DIXTUOR a interpretat urmatoarele piese:
Wolfgang Amadeus Mozart - Divertisment pentru cvintet de suflatori, KV 270
Allegro molto, Andantino, Minuetto, Presto

Wolfgang Amadeus Mozart - Serenada in mi bemol major, KV 375
Allegro maestoso, Menuetto, Adagio, Menuetto, Allegro
Dirijor ADRIAN BUCIU

George Enescu - Dixtuor
Doucement mouvemente, Moderement, Allegrement,
mais pas trop vif
Dirijor VASILE GANTOLEA
(www.crestinortodox.ro)












duminică, 3 august 2008

Date biografice

Nume: Enculescu
Prenume: Nicoleta
Varsta: 35 ani
Studii: - Licentiata in Filologie, specializarea Romana-Franceza, media 8,25, promotia 1999;
- Masterata in Etnologie si Folclor, media 10,00, promotia 2002
Observatii:
- In urma unui accident suferit in aprilie 1998, am fost pensionata medical, avand gradele I si II de handicap locomotor. Si in prezent sunt pensionata medical, avand gradul II de handicap locomotor
- Accidentul s-a soldat cu: 1. Diagnostic: Pareza de S.P.E. si S.P.I. – nerv sciatic, membrul inferior stang; 2. Diagnostic: Hernie de disc L5-S1, faza III, stadiul III; 3. Diagnostic: Condromalacie gradul II, operata (7 martie 2008) si Leziune de menisc intern si extern, gradele II si III.
- Din 2005, fara nicio legatura cu accidentul suferit in 1998, am fost diagnosticata cu MICRONODUL TUMORAL HIPOFIZAR LATERAL STANG.
Scurta prezentare a activitatii literare
- Premiul I pentru poezie, obtinut in urma participarii la Concursul National Literar de inspiratie spiritual-crestina “Izvorul Tamaduirii”, Bucuresti, 2000;
- Mentiune pentru eseu, obtinuta in urma participarii la Concursul National Literar de inspiratie spiritual-crestina “Izvorul Tamaduirii”, Bucuresti, 2001;
- “Le premier Prix “Rencontres” “ pentru poezie, obtinut in urma participarii la Concursul Literar International « Rencontres », din 2002, organizat de Asociatia « Rencontres Artistiques et Litteraires » (Franta) ;
- « Une première mentiona « Rencontres » pentru poezie, obtinuta in urma participarii la Concursul Literar International « Rencontres », Franta, 2003 ;
- « Une mention tres honorable « Terr natale » pentru eseu, obtinuta la cea de a 35-a editie a Concursului Literare International « Rencontres », Franta, 2004 ;
- Premiul Special pentru incurajarea debutului editorial pentru lucrarea cu caracter monografic SPIRITUALITATE SI ARTA BISERICEASCA IN COMUNA COSTESTI, JUDETUL VALCEA (Fundatia Culturala Valcea 1, Ramnicu-Valcea, 2007).
Proiecte literare de viitor
- Publicarea lucrarii monografice SPIRITUALITATE SI ARTA BISERICEASCA IN COMUNA COSTESTI, JUDETUL VALCEA.
- Publicarea romanului MARELE VIS, pentru care am primit recomandare, in vederea editarii, din pareta ex-Secretarului de Stat din Ministerul Culturii si Cultelor, domnul Ioan Opris (2003)
(cost, in octombrie 2007: 36.000.000 lei vechi/ROL);
- Publicarea lucrarii de licenta, CONTRIBUTIA SCRIERILOR BISERICESTI LA DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE LITERARE, coordonata de domnul profesor universitar dr.Gheorghe Chivu (Facultatea de Litere, Universitatea de Stat Bucuresti).
Autoportre literar...
M-am nascut din Dragoste, din Soare si Pamant... M-am nascut din Stele si din Luna... M-am nascut pentru un Dor, pentru un Vis si o Speranta... M-am nascut...
Sunt o tanara in varsta de 35 de ani, ce crede in adierea vantului, in fosnetul frunzelor in miez de noapte, in cantecul razelor de soare, in poezia marii si a inaltimilor. Mai ales a inaltimilor!...
Cred in Steaua mea norocoasa. Cred ca Dragostea te salveaza, ca atunci cand iubesti, cand “dai” iubire din iubirea ta, lumina din lumina sufletului tau, invingi, reusesti chiar si imposibilul. Cred ca numai SPERAND ti se vor implini visele atat de dragi inimii!...
Eu? Sunt “bolnava” de iubire, sunt un om sentimental, poate chiar prea sentimental, care iubeste frumosul, care vrea, are nevoie de iubire, acest sentiment atat de inaltator!... Sunt un om facut sa daruiasca iubire din iubirea lui, sunt un om facut sa supravietuiasca prin iubire. Iubirea dumnezeiasca, salvatoare. Iubirea ca o para de foc a Rugului ce arde etern, nemistuindu-se in veci!...
Sunt o fata careia ii place foarte mult sa citeasca poezie. Poezie scrisa de Eminescu, Cosbuc, Bacolvia, Ion Barbu, Nicolae Labis, Nichita Stanescu, Lucian Blaga, Ion Minulescu, Magda Isanos...
Sunt o fata careia ii place si Creanga, si Sadoveanu, si George Sovu, Ion Topolog, dar si Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin, Liviu Rebreanu, Caragiale, Slavici, Negruzzi, Camil Petrescu etc., etc., etc..
Sunt o fata careia ii plac cariocile, plimbarile in “Cismigiu”, gandurile, muntele, soarele, cantecul si floarea... Iubesc florile, iubesc diminetile scaldate-n raze de soare, iubesc tot ce-i bun si tot ce-i frumos. Iubesc chiar si norii, si ploaia... Cred ca, deslusind farmecul culorilor curcubeului ce se-arata dupa ploaie, voi primi, in dar, tot ce-i mai sfant pe acest Pamant!... Si Muntele, doar Muntele imi stie cantecul sufletului! Muntele, doar Muntele va stie, atat cat va stiu si eu!... Muntele... Doar Muntele... Iar eu sunt, alaturi de voi, sau poate pentru voi, “o mica Stea”. Steaua Muntelui!....

sâmbătă, 28 iunie 2008

Gaudeamus igitur

"Gaudeamus igitur,
Juvenes dum sumus;
Post jucundam juventutem,
Post molestam senectutem
Nos habebit humus!

Vita nostra brevis est,
Brevi finietur,
Venit mors velociter,
Rapit nos atrociter,
Nemini parcetur.

Vivat academia,
Vivant professores,
Vivat membrum quodlibet,
Vivant membra quaelibet,
Semper sint in flore!"

TRADUCERE (preluata de pe www.limbalatina.ro)

" Sa ne bucuram, asadar,
Cat inca suntem tineri
Fiindca dup-o tinerete agitata,
Si-o batranete-ngreunata,
Tarana ne va avea pe toti.

Viata ne este scurta
Va fi terminata prea curand,
Moartea vine fulgerator
Atroce ne agata-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.

Traiasca scoala!
Traiasca profesorii!
Traiasca fiecare-ntrebator!
Traiasca fiecare-ntrebatoare!
Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!"

Brancusiana

LA MASA TACERII
A sufletului meu
m-am asezat
si ti-am scris,
sarutand,
in gand,
o floare...

COLOANA INFINITULUI
Se inalta spre tine,
Spre sufletul tau
Si te-ndemna
Sa privesti
Catre mine...

POARTA SARUTULUI
m-a invatat,
apoi,
sa te astept -
si te-am asteptat,
sa te gandesc
ca pe o floare,
ca pe un crin -
si te-am gandit:
ZBOR ALB PE-AL CERULUI SENIN!...

As vrea...

As vrea
sa plutim
deasupra cerului senin,
sa vezi ninsori
de flori...,

As vrea...

As vrea
Sa zburdam
Prin livada cu pomi in floare,
Si multa culoare,
Cu dimineti senine
Si de soare pline...,

As vrea...

As vrea...

...As vrea
sa plutim
deasupra cerului senin,
sa vezi ninsori
de flori...,

As vrea...

As vrea
Sa zburdam
Prin livada cu pomi in floare,
Cu dimineti senine
Si de soare pline...,

As vrea...

sâmbătă, 21 iunie 2008

Revista The Angel

Profesor coordonator: NICOLETA Enculescu

THE ANGEL

- revista elevilor din clasele a 6-a C, a 6-a D si a 5-a A, din Scoala Generala cu clasele I – VIII nr. 95, Bucuresti –

An scolar 2007 / 2008

I. EDITORIAL

Copilul e un inger, bucalat sau mai putin bucalat, cu carlionti sau fara, dar care, cu siguranta, cand vine pe lume, binevesteste bucuria si speranta in familia sa.

Copiii sunt margaritarele lumii, flori ce se deschid in primavara vietii, alinand existenta pe pamant. Pentru ei

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa-i punem lumina pe frunte, si soare,

Si flori, astazi, sa-l inconjoare...

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa-i punem ochi de stele si luceferi,

Si gura de smarald, si chihlimbare,

Si toate florile sa-l inconjoare...

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa umplem lumea azi cu flori,

Sa-i dam vazduhului culori !…

Sa dam vazduhului culori,

Culori de viata, bucurie, pace,

Si toti copiii sa se joace!

Sa umplem lumea azi cu flori,

Sa dam vazduhului culori,

Iar porumbeii albi sa poarte pe-aripile lor

Bucuria dulce-a primaverii-n zbor...

Sa facem Pamantul sa fie frumos,

Sa punem mana cu totii si sa-l ridicam de jos,

Sa-i punem lumina pe frunte, si soare,

Si flori, astazi, sa-l inconjoare!...

(Indemn)

Sper ca randurile ce vor urma sa va dezvaluie cate ceva din gandurile, dorintele si trairile lor, ale copiilor – elevii nostri, ce cresc si se formeaza, se modeleaza sub ochiul nostru atent, maturi. Uneori ii intelegem, alteori – nu. Sa ne straduim, insa, si ne va fi bine! Aceasta, desigur, depinde de talentul fiecaruia dintre noi de a fi un bun si adevarat pedagog, parinte sufletesc.

Profesor NICOLETA Enculescu

II. COPIII SI INGERII

“De nu va veti intoarce si nu veti fi precum copiii, nu veti putea intra in Imparatia Cerurilor” (Marcu, cap.XVIII, versetul 3).

Copiii si ingerii. Te vei intreba: exista vreo legatura intre unii si altii? Cu siguranta, DA!

Ingerii sunt primele creaturi ale lui Dumnezeu si se bucura tot timpul in jurul tronului Acestuia. Chiar daca o parte a cazut in pacat, devenind ingeri intunecati, ceilalti “ingeri buni” au ramas sa se bucure vesnic de prezenta lui Dumnezeu, caci ei reprezinta Imparatia lui Dumnezeu, care este bucurie, fericire si lipsa de pacat.

Asa cum gasim in Sfanta Scriptura, fiecare dintre noi primeste cate un inger, ca pazitor, la Botez, pe care il vom tine sau nu aproape de noi, in masura in care ne straduim sa implinim voia lui Dumnezeu.

Ingerii sunt fapturi luminoase, sincere, ascultatoare, bune, lipsite de pacat, care aduc mesaje de bucurie crestinilor, de aici si legatura lor cu copiii,care sunt precum ingerasii.

Copiii sunt asemenea ingerasilor pana in momentul in care incep sa distinga intre bine si rau. Din acest moment, aceasta asemanare se pastreaza numai daca fiecare isi va dori sa ramana cu acest statut, sa stie sa se bucure de copilarie, de ceea ce este frumos si placut.

Copilul nevinovat, nestricat de patimi, nu stie ce este minciuna si prefacatoria. Insusi Mantuitorul Iisus a spus: “Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a lor este Imparatia lui Dumnezeu” (Luca, cap. XVIII, vs.16), dorind sa arate ca acestia sunt nevinovati si nu stiu ce este rautatea, invidia si razbunarea, asa cum se intampla cu adultii.

Ceea ce este bine de retinut de catre fiecare copil, pentru mai tarziu, este ca aceste insusiri bune, cu care se naste, trebuie cultivate si pastrate cu sfintenie.

Pentru a fi asemenea unui inger, pentru a-l mentine pe viitorul tanar pe calea cea buna, pentru a-l ajuta sa dobandeasca atat fericirea pamanteasca, cat – mai ales!- pe cea vesnica, fiecare copil trebuie sa fie indrumat. Intr-o prima faza, responsabilitatea le revine parintilor, apoi, in faza a doua, Scolii, Bisericii.

Noaptes Daniel, profesor de religie si masterand Institutul de Teologie Ortodoxa Bucuresti (articol preluat din revista « Lumea credintei », luna februarie 2008)

III. RUGACIUNEA COPIILOR

Am intalnit numerosi adulti care marturiseau ca, datorita rugaciunii copiilor lor sau ale cunoscutilor, s-au insanatosit, au scapat de grelele incercari ale vietii. Un exemplu, in acest sens, il constituie Parintele Vasile Gavrila, parohul bisericii “Studentesti”, de la Universitate: grav bolnav, cand medicii isi declinau incompetenta, in urma rugaciunilor inaltate la Preaputernicul si Atotbiruitorul Dumnezeu de catre fii sai duhovnicesti, in mare parte studenti si elevi, s-a insanatosit, iar cand si-a revenit, a cerut Sfanta Evanghelia. Astazi slujeste, slujbele savarsite de Prea Sfintia Sa, dar si cuvantu-i, fiind ziditoare de suflet!

Nu-i place sa vorbeasca despre ceea ce i s-a intamplat, dar negresit va invit sa urcati scarile acestui Sfant lacas de cult! Pentru ca va veti regasi linistea si speranta pierdute intr-un prafuit oras...

Profesor NICOLETA Enculescu

IV. DESPRE RUGACIUNE

Dupa Pr.lector Ioan-Mircea Ielciu, articol aparut in MITROPOLIA ARDEALULUI, Sibiu, 1997, nr.4-5

Tinta spiritualitatii crestine ortodoxe este viata tainica, de unire cu Dumnezeu, iar calea spre ea consta in urcusul care duce spre acest pisc. Urcusul nu este niciodata prea usor. Sunt ispite la tot pasul. De fapt, sunt incercari de la Domnul. Nu avem dreptul sa spunem: incercarea a fost / este grea sau usoara. NU! Incercarea e pe masura a ceea ce am facut sau am gandit, pe masura a ceea ce facem sau gandim, este pe masura puterilor noastre. Caci, vorba ceea: “Nu-ti da Domnul ce nu poti sa duci!”.

Urcusul spre Dumnezeu al omului credincios este un urcus spre delicatetea si sensibilitatea fara de sfarsit a omenescului din el si se realizeaza prin indelungate eforturi si nazuinte. Cateodata, ne mai ratacim pe acest drum, dar El, Dumnezeu, ne salveaza, nu ne lasa nicicand prada pericolului, primejdiei. Trebuie sa fim constienti de lucrul acesta, sa nu-l uitam. Sa fim buni si iubitori, sa nu deznadajduim cand ne lovim de ceva mai greu in viata noastr, sa nu nu departam de la sufletul Sau Atotcuprinzator, sa nu nu departam de rugaciune si speranta, de credinta.

Sa-L laudam pe Domnul Dumnezeul nostru, in toate zilele vietii noastre, sa-I aducem prinos de multumire si cantare, la ceas de zi si de adanca noapte.

Invatati-va sa spuneti cel putin cate o rugaciune. Pentru ca rugaciunea este coloana vertebrala a vietii pamantesti, “este vorbirea mintii cu Dumnezeu, (...) este odrasla blandetii si a absentei sau lipsei maniei, (...) este alungarea intristarii si a descurajarii, (...) este urcusul mintii spre Dumnezeu...”.

Rugaciunea este puterea care misca pana si muntii, toate stradaniile omenesti si tocmai de aceea ea trebuie sporita: “Cand iti aduci aminte de Dumnezeu – spune Marcu Ascetul -, inmulteste rugaciunea, ca, atunci cand il vei uita, Dumnezeu sa-si aduca aminte de tine”.

Referitor la importanta rugaciunii, Sfantul Isaac spunea: “Fara rugaciune nu te poti apropia de Dumnezeu”. Caci rugaciunea curata sufletul de alte ganduri si, ea insasi, numai curatita de orice alt gand, se uneste deplin du Dumnezeu, desigur daca este “inaripata de credinta si dragoste”.

Invatati sa va rugati Domnului, Ingerului pazitor si Duhului Sfant, tuturor sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu, Maicii Domnului, invatati-i si pe ceilalti semeni ai vostri sa se roage mult. Aceasta este, in ultima instanta, menirea omului pe Pamant!

Profesor NICOLETA Enculescu

V. PENTRU EI, COPIII

SA NU UITI, COPILE!

Sa nu uiti, copile:

Pasii tai, in Viata,

De Domnu-s’ indrumati.

Pe Calea ce vei merge

Vei arde, vei dori,

Dar Insusi Ingerul din Ceruri

Mereu te-o ocroti.

Si Maica Domnului, Preasfanta,

Fecioara Preacurata,

In veci te-o sfatui.

Sa-I multumesti, copile,

In veci, Domnului Iisus,

Sa-i multumesti, copile,

Si Duhului cel Sfant, si Tatalui de Sus!

Iar Maicii Domnului, de Heruvimi slavita –

Inchinaciune dulce si pururea smerita!

Amin.

Prof. NICOLETA Enculescu

ENFANCE...

Tu te retournes avec l’esprit et rêver…,

Tu est enfant et rêver…,

tu rêves,

toujours tu rêves…

L’enfance ?

Un vol ouvert

Vers

Un Univers

De petite chimère…

L’enfance ?

Un vol ouvert,

Une fleur,

Couleur…

L’enfance… -

Tu te retournes avec l’esprit et rêver…,

Tu est enfant et rêvers,

Toujours tu rêves…

Prof.NICOLETA Enculescu

VI.

PAGINA DE LITERATURA

A. POEZIE

1. Razi!

Suntem oameni.
Oamenii gresesc,
sunt lamentabili.
Dar oamenii sunt frumosi.
Le apartine frumusetea aceea
adevarata, pura, nemachiata.

Nanescu Andra, clasa a 8-a C

2. Iata, vine Mos Craciun!

Vine ,vine Mos Craciun,

ce aduce oare bun?

multe dulciuri,,jucarii,

bucurati-va, copii!

Musceleanu Andreea, clasa a VI-a C

3. Iarna

Iarna peste vai se-asterne,

peste case si gradini,

gerul crapa pietrele,

iarna a sosit, copii!

Musceleanu Andreea, clasa a VI-a C

B. GANDURI, IMAGINI, SIMTIRI. SCURTE COMPUNERI

Amurg de toamna

Frunze maronii, ca scoarta copacului, racoare peste tot si sentimentul de tristete plutind in aer... Asa arata toamna, la final, in orasul meu natal, Bucuresti. O pulbere alba, ca spuma laptelui, acopera, dintr-o data, totul.

Freamatul copacilor se-aude, se-aude pana-n departare, ca o vioara cantand un cantec de jale, caci toata natura s-a intristat... Iarba cea verde nu mai este de gasit, ca si cum ar fi fugit din lumea aceasta. Frumoasele flori ale verii, cu miresmele lor ametitoare, si-au luat “adio!” de la toti si s-au stins din viata. Numai trandafirul, regele florilor, rosu ca focul, a ramas drept, in picioare, inca pastrandu-si haina de catifea. El trebuie sa reziste, demn, in fata iernii, intinerind la primavara, cand totul ii va zambi!

Copacii... Copacii sunt goi, acum. Toate frunzele lor care, pana odinioara, formau un covor rosu-portocaliu, sunt purtate, de vantul ce s-a starnit, in rotocoale ametitoare. Toate plutesc de-a valma, parca au innebunit!... Numai in padure – bucurie mare! Brazii cei inalti si mandri asteapta cu nerabdare de invidiat sa fie luati de-acolo si sa fie impodobiti frumos, de fiecare crestin, caruia sa-i aminteasca, din plin, speranta Nasterii. Nasterea de bine si de frumos.

Si ei, copiii (ei, cine n-ar vrea sa fie, din nou, copil?!?), se bucura de venirea iernii, se dau pe derdelus cu sania, se bat cu bulgari de zapada, se harjonesc si rad din plin!...

Jucan Daniel-Iulian, clasa a VI-a C

C. ION CREANGA IN SUFLET DE COPIL...

Lucrari premiate la concursul literar national, organizat de Biblioteca pentru copii “Ion Creanga” din Bucuresti:

Am început să citesc poveştile lui Ion Creangă pe la vârsta de şapte ani. Poveştile acestui mare scriitor român m-au fascinat prin umorul lor extraordinar. Din punctul meu de vedere, cea mai hazlie poveste a lui Creangă este „Ivan Turbincă”, dar şi episodul „La cireşe” din „Amintiri din copilărie”.

Ion Creangă este renumit şi pentru poveştile sale legendare, cum ar fi: „Capra cu trei iezi”, „Punguţa cu doi bani” şi „Ursul păcălit de vulpe”. Ele sunt îndrăgite de orice copil care le-a citit sau căruia i-au fost citite.

Ion Creangă are un stil aparte de a scrie poveşti, pentru că el este unul dintre singurii scriitori care s-au inspirat din propria copilărie, transpunându-i lumina feerică pe hârtie, în limbaj dulce moldovenesc. Dacă un copil începe să citească „Amintiri din copilărie”, cu siguranţă nu-i va mai putea da drumul din mână, pentru că această opera te acaparează, de la prima pâna la ultima sa filă, te introduce într-o lume plină de bucurie şi calm.

Atunci când citim „Amintirile din copilărie”, parcă nu le citim, ci le trăim, pe viu, alături de toate personajele din întâmplare, parcă le vedem derulându-se în faţa ochilor noştri ca pe o peliculă cinematografică, suntem foarte aproape de ele.

Creangă a scris şi multe povestiri extraordinare de aventură, pe care, atunci când le citeşti, simţi că lupţi alături de eroi nemaivăzuţi, încercând, din răsputeri, să biruieşti răul care îţi întinde capcane peste capcane. În aceste povestiri sunt impresionante calităţile eroilor care, oricât de mari şi fioroşi ar fi adversarii lor, nu se dau înapoi, nu renunţă, şi, în final, înving. Aceste calităţi sunt perseverenţa continuă, speranţa şi curajul extraordinar de care dau dovadă în neîncetatele lupte contra răului. Dintre toate povestirile, cel mai mult mi-a plăcut „Povestea lui Harap-Alb”, un basm cult, plin de învăţăminte, care, din punctul meu de vedere, este cel mai captivant.

Eu cred că Ion Creangă a scris cele mai frumoase poveşti, povestiri şi „Amintiri...”, nimeni, până la ora aceasta, neegalându-l.

Anghel VALERIU, clasa a VI-a D

Farmecul povestilor, povestirilor si „Amintirilor...” lui Creangă se regăseşte în fiecare rând al lor, autorul prezentând minunile naturii şi ale copilăriei, ale înţelepciunii omului simplu, de la ţară. De exemplu, în „Amintiri din copilărie”, el prezintă lacul cristalin în care se scălda, cireşul din care fura cireşe, pădurea şi întinsul ce-l cutreiera etc..

Noi, copiii, ne regăsim în opera lui, ne regăsim în fiece întâmplare din „Amintiri...”.

Cuvintele scriitorului au tot farmecul din lume, în timp ce... „aventurile” lui ne poartă într-o lume minunată, feerică, fără de griji, o lume de basm şi armonie. Doar unui om căruia nu-i plac deloc poveştile nu i-ar plăcea nici opera lui Creangă. Mie îmi plac mulţi poeţi şi prozatori, dar niciunul atât de mult cum îmi place Ion Creangă. El este preferatul meu, pentru că „Amintirile...” lui mă fac să mă regăsesc pe mine la vârsta cea fragedă, când mergeam la ţară, la bunici, şi făceam multe năzdrăvănii, ca şi el: mă suiam tocmai sus, pe casa bunicilor mei, fără nicio teamă; mergeam la lac ori pe deal, împreună cu verişorii mei; mâncam cireşe până nu mai puteam de burtă, direct din copacii vecinilor sau ai rudelor etc., etc., etc..

Poveştile lui Creangă ne duc cu gândul departe, departe, în lumea basmelor, amintindu-ne de vârsta la care, cu capul în poala mamei sau al bunicii, ascultam..., ascultam... şi adormeam... Adormeam fericiţi.

Aceasta este opera lui Creangă: fericirea!

Anghelache FLORINA-ALEXANDRA, clasa a VI-a C

Mie îmi plac „Amintirile...” lui Creangă, deoarece sunt povestiri scurte şi frumoase, pline de farmec şi lumină.

Citind poveştile acestui mare scriitor român, eu pot visa cu ochii deschişi, deoarece găsesc în ele o lume minunată, plină atât de bucurie, umor, dar şi de tristeţe, pe care autorul ştie să le prezinte într-o adevărată armonie, echilibru. Există un anume echilibru în scrierile acestuie prozator român.

Creangă reînvie în opera sa întreg universul satului românesc.

În „Amintiri din copilărie”, Ion Creangă ne dezvăluie, într-un limbaj curat moldovenesc, copilăria trăită de el, întâmplările ce o compun, cu bune şi cu rele. El dă, de fapt, aici, definiţia copilăriei: o copilărie lipsită de griji, în centrul căreia stă jocul, principalul mijloc de manifestare al copilului, prin care acesta învaţă să relaţioneze cu ceilalţi. Ocupaţia principală a copilului este jocul. Numai jucându-se, copilul descoperă lumea.

Cititorul trăieşte la unison cu autorul evenimentul, pentru că se poate regăsi aici cu uşurinţă. Şi eu, de pildă, am mâncat cireşe din copacul mătuşii mele, am fost la scăldat, exact atunci când bunica avea mai multă nevoie de ajutorul meu...

ISTRATE ALEXANDRU-GABRIEL, clasa a VI-a D

Ion Creangă se numără printre cei mai mari scriitori, prozatori români. El a scris o grămadă de poveşti şi povestiri interesante şi frumoase, dar cea mai de succes operă a sa, care i-a adus şi popularitatea, este „Amintiri din copilărie”, în care îşi povesteşte copilăria, prezentând trăznăi haioase, întâmplări frumoase prin naivitatea vârstei ce le caracterizează, pline de un dulce şi ameţitor farmec...

Ceea ce îmi place mie la „Amintiri...” este că Ion Creangă a avut curaj şi nu i-a fost ruşine să sondeze adânc în sufletul său, scriind despre viaţa sa, cu bune şi cu rele.

Jucan DANIEL-IULIAN, clasa a VI-a C

Ion Creangă s-a născut pe data de 1 martie 1837, la Humuleşti, şi a decedat pe data de 31 decembrie 1889, la Iaşi. El este unul dintre clasicii literaturii române, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi Ion Luca Caragiale.

Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveştilor şi povestirilor sale, Ion Creangă a intrat în istoria literaturii române, în principal, datorită operei autobiografice « Aminiri din copilărie ».

Ion Creangă a scris multe poveşti, cum ar fi : « Capra cu trei iezi » (1875), « Dănilă Prepeleac » (1876=, « Fata babei şi fata moşneagului » (1877), « Făt+Frumos, fiul iepei », « Povestea lui Harap-Alb », « Ivan Turbincă » (1878) etc.. El a scris şi povestiri : « Acul şi barosul », « Cinci pâini », « Inul şi cămeşa », « Ion Roată şi Cuza-Vodă », « Moş Ion Roată şi Unirea », « Păcală », nuveleŞ « Popa Duhul », « Moş Nichifor Coţcariul ».

Aceste opere ale lui Ion Creangă sunt citite de aproape toţi copiii din lume. Ele au un conţinut interesant şi sunt pline de umor. Mie îmi plac pentru că mă fac să râd, iar când le citesc (mai ales întâmplările ce compun « Amintirile… »), am impresia că mă aflu chiar în pielea personajului din poveste : lupt şi înving odată cu el, mănânc cireşe din pomul mătuşii, dărâm casa Irinucăi etc., etc., etc..

Scrierile lui Creangă re-creează lumea satului, viaţa oamenilor obişnuiţi de la ţară.

Intâmplările ce alcătuiesc cartea autobiografică « Amintiri din copilărie » alcătuiesc, împreună, copilăria autorului, aflată sub zodia jocului, dar şi al seriozităţii. De fapt, este chiar « copilăria copilului universal ».

NEAMŢU DANIEL, CLASA a VI-a C

Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai mari şi talentaţi povestitori ai literaturii române, care a creat, cu un farmec de neegalat, volumul autobiografic „Amintiri din copilărie”, ce are ca temă principală o poveste încântătoare despre vârsta feiricită a omului de pretutindeni: copilăria.

Mie îmi plac „Amintirile din copilărie” pentru că mă regăsesc în fiecare rând al acestei cărţi.

STANCIU Valentin, clasa a VI-a C

VII.

TINERE TALENTE

PUTEREA RUGACIUNII

- poveste cu final fericit –

Intr-o seara intunecata, doi copii, care plecasera la plimbare prin desert, vazura, in departare, o piramida.

Peter il intreba pe Marc ce se vede in fata, iar baiatul ii spuse ca nu stie.

Din curiozitate, baietii patrunsera in interiorul piramidei. Acolo, ei vazura multe usi.

- Marc, pe care o alegem?

- Nu stiu, Peter.

Marc gasi o inscriptie, pe care o privi cu multa curiozitate.

- Ce scrie acolo?

- „Daca e buna

Sau daca e rea,

Pe care usa o vei cerca

Tot de greu vei da”.

- Marc, priveste! O alta inscriptie! Ce scrie aici?

- „Daca zbieri, daca plangi,

Tot raul ti se va intampla,

De te intorci si fugi

Moarte usoara tu vei afla”.

- Brrr! Marc, sa ne intoarcem!

- Nu ai auzit ce scrie aici, pe tablita?

- Dar, Marc, pe care din cele sapte usi sa alegem?

- Una. Care-o fi ea! Eu oricum nu cred in mesaje! Ori chiar sa deschidem toate usile incaperilor. Ce zici?

- Marc, am o idee! Du-te la ultima usa din dreapta, iar eu mer la cea din stanga. Dupa ce le deschidem, mergem la urmatoarele usi si o tinem apoi tot asa, pana cand nimenrim usa cea buna. Despre care am citit asta iarna, in revista...

De dupa prima usa din dreapta iesi un varcolac, iar de dupa cea din stanga iesi o vrajitoare.

De dupa a treia si a patra usa iesira niste pui de vampir, tare draguti la prima vedere!...

Cand deschisera urmatoarele doua usi, se pomenira in fata cu cateva schelete de toata frumusetea, care le ii facu pe baieti sa se gandeasca la lectiile de anatomie desfasurate in laboratorul de biologie al scolii la care invatau, uneori mai bine, alteori deloc...

Copiii scapara de toate acestea pentru ca fiecare purta, la gat, cate o cruciulita, daruita la Botez, iar in partea de sus a hainutelor lor, intr-un buzunarel din interior, in dreptul inimii, purtau doua rugaciuni: „Tatal nostru” si „Crezul”. Si amandoi isi spuneau, in gand, „Rugaciunea inimii” („Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul robul Tau...”).

Cand deschisera si cea din urma usa, a saptea, baietii zarira un castel subacvatic. Ei sarira inauntru si dadura peste niste oameni, care le cereau ajutorul. Se asezara toti in genunchi si incepura sa se roage. Pe cat trecea timpul si se rugau mai mult, pe atat palatul se preschimba intr-o biserica alba, noua, stralucitoare, iar apa parca se evapora, lasand sa se vada, in urma ei, un parculet cu multa verdeata si alei pietruite frumos. Era intr-o duminica, intr-o duminica dimineata, si toti se rugau frumos.

Atunci, parca de nicaieri, aparu Preotul in fata lor, pe un nor de lumina, si, plutind, le spuse ca rugaciunea si credinta i-a salvat, ca Marc si Peter sunt aproape niste sfinti. Dupa care i-a indemnat sa se roage mereu, sa nu deznadajduiasca, sa creada in Atotputernicul Dumnezeu.

Sirbu Elena-Laura, clasa a VI-a D

VIII.

OBICEIURI, DATINI, TRADITII

Inceputul ultimei luni din an inseamna si inceputul sarbatorilor de iarna, care incept cu 6 decembrie – ziua Sfantului Nicolae sau a lui Mos Nicolae, urmata de Craciun si terminata cu Anul Nou sau cu Boboteaza si cu Sfantul Ion. De aceea, luna decembrie este cea mai indragita luna din an, de catre copii.

Tara noastra are cele mai frumoase obiceiuri si datini stramosesti, unele din ele pastrate din cele mai vechi timpuri si transmise din generatie in generatie.

Traditiile si obiceiurile de Anul Nou difera de la o zona la alta a tarii, fiind grupate pe zone folclorice.

Sorcovitul este cel mai cunoscut obicei popular, atat la sate, cat si la oras. Copiii isi fac din timp sorcove vesele, cu flori din hartie creponata, lipite pe un bat, fiecare vrand ca a lui sa fie cea mai frumoasa. Cu ele isi sorcovesc parintii, bunicii, rudele apropiate, zicand:

„Sorcova,

Vesela,

Sa traiti,

Sa infloriti,

Ca un mar,

Ca un par,

Ca un fir

De trandafir,

Tare ca piatra,

Iute ca sageata,

Tare ca fierul,

Iute ca otelul.

La anul si la multi ani!”

Traditia populara spune ca o casa sorcovita de copii va fi plina de bucurii tot anul.

Cei sorcoviti le ofera copiilor bani, covrigi, colaci, nuci si mere.

Plugusorul este un alt obicei popular, cu caracter agrar. Se ureaza pentru bogatie si indestulare.

Colindele sunt cantecele care insotesc urarile din aceasta perioada a anului, versuri care ne amintesc de Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, de Botezul Sau. Ele se impart in religioase (care se canta in biserici) si laice.

Cei care colinda sunt acompaniati, uneori, si de instrumentisti muzicali (tobe, buhai, acordeon etc.).

In aceasta perioada a anului, cei ce vestesc bucuria Nasterii sunt copiii si tinerii, care strabat satele de la un colt la altul, incepand cu casele preotului, primarului, directorului scolii, invatatorilor si profesorilor. Dupa care urmeaza ceilalti.

Cu prilejul acesta, asistam si la Jocul caprei si al ursului. Flacaii se intrec in impodobirea caprei cu fel si fel de fundite, canafi in culori vii. Fiecare flacau incearca sa aiba si cel mai mare si mai puternic urs. Dansurile lor sunt insotite de cantece si strigate specifice, unele din ele cu tenta umoristica. De aceea, grupurile acestea de tineri sunt foarte vesele si puse pe sotii.

Valeanu Mirela, clasa a VI-a D

IX.

AMINTIRI. INTRU ETERNITATE...

Cand am intrat la scoala, in clasa I, ne-a intampinat o doamna tanara, frumoasa si, cu vocea-i blajina, ni s-a adresat noua, bobocilor, celor mici. Asa, nu ne-a mai fost teama de scoala, de scolari si oameni mari.

Am trecut cu bine de clasa I, a II-a, iar doamna noastra ne invata zi de zi, ora de ora, lucruri noi, ne invata cum sa ne purtam acasa, la scoala, pe strada, cum sa vorbim, cum sa ne imbracam, cum se ne comportam cu colegii si oamneii mari, dar, mai ales, cum sa invatam, ca sa ajungem, in viata, buni.

Lunile anilor treceau si asa am ajuns in clasele a III-a, a IV-a, si doamna ne-a fost alaturi,mereu, si la bine, si la greu.

Spre sfarsitul clasei a IV-a, am avut bucuria de a fi anuntati,de doamna noastra invatatoare, ca va avea un bebelus – e om si dumneaei, nu?

Ne-am bucurat nespus de mult la aflarea acelei vesti si i-am promis ca vom merge s-o vizitam, chiar si la Maternitate, sa fim primii care-l vor vedea pe bebelus. I-am promis sa-i fim alaturi. Nu stim cat de mult ne-am tinut de promisiuni, insa, in sufletul nostru – si nu numai -, ii suntem alaturi.

Pentru toti anii pe care i-am petrecut alaturi de Doamna Hateganu Maria, noi ii multumim din plin si ii promitem ca nu o vom face de ras, ca vom incerca sa invatam din ce in ce mai mult, mai bine.

Simion Alexandra, clasa a V-a A

X. COLECTIVUL DE REDACTIE

REDACTOR-SEF

Jucan DANIEL-IULIAN

EDITORIALIST SI COORDONATOR

Prof.NICOLETA Enculescu

SECRETAR DE REDACTIE

Anghel VALERIU-ADRIAN

COLABORATORI

INTERNI (in ordinea aparitiei lor in revista)

EXTERNI

Nanescu ANDRA

Musceleanu ANDREEA

Anghelache FLORINA-ALEXANDRA

Istrate ALEXANDRU

Neamtu DANIEL

Stanciu VALENTIN

Sirbu ELENA-LAURA

Valeanu MIRELA

Simion ALEXANDRA


Profesor Noaptes DANIEL